Contactează-ne

Actualitate

Augustin Lazăr s-a scos cu Dosarul Revoluţiei din cursa pentru funcţia de Procuror General

Știre publicată în urmă cu

în data de

Luni 8 aprilie, Augustin Lazăr a lansat o petardă cu efect de breaking news, anunţând naţiunea că în sfârşit Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a finalizat „Dosarul Revoluţiei“, care a fost înaintat înaltei instanţe. Momentul ales a avut rolul să tragă pe linie moartă scandalul în care este implicat recent Augustin Lazăr, în cazul dizidentului politic Iulius Filip. Augustin Lazăr a ieşit urgent cu dosarul la interval, pentru că pe 10 aprilie avea de susţinut un interviu în faţa ministrului justiţiei, Tudorel Toader, pentru a ocupa funcţia de Procuror General pe mai departe, încă 4 ani. Augustin Lazăr nu se putea prezenta la interviu cu mâna goală. Trebuia să-şi prezinte realizările de până acum, dintre care, primul pe listă a fost înghesuit Dosarul revoluţiei. Procurorul general s-a lăudat public cu cele 332 de mii de file ale Dosarului şi cele 3280 file ale Rechizitoriului, care odată predate ICCJ-ului, a considerat că se poate spăla pe mâini. Graba cu care taica Lazăr a dorit să scape de acest dosar s-a dovedit păguboasă, deoarece acum magistraţii au rămas tablou, când au aflat că anchetele continuă, pentru a completa dosarul, deşi Parchetele militare nu mai au nici o calitate în acest dosar. Acest rateu nu a fost singular, deoarece după interviu, Augustin Lazăr a fost respins de ministrul justiţiei. Augustin Lazăr ne-a făcut surpriza, informându-ne că în Dosarul Revoluţiei procurorii militari s-au limitat să răspundă doar la întrebarea „Cine a tras în noi, după 22?“. Concluzia stupefiantă a rechizitoriului este că pentru cei 862 de morţi şi 2150 de răniţi înregistraţi, sunt responsabili doar 4 oameni; Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Cico Dumitrescu. Nu ni se spune cu ce armament din dotare au tras aceştia. Morţii şi răniţii înregistraţi în perioada 16-21 decembrie la Timişoara şi Bucureşti nu fac obiectul Dosarului Revoluţiei, deoarece nu pot fi trecuţi în contul lui Iliescu şi eventual a celorlalţi trei. Declaraţia lui Augustin Lazăr a lăsat să se înţeleagă că „Dosarul Revoluţiei“ a fost unul din principalele obiective ale proiectului său managerial, asumat acum 3 ani în urmă, finalizat de procurorii militari, care prin Rechizitoriul depus, „au prezentat adevărul judiciar“. Concluzia Rechizitoriului este că responsabilitatea pentru victimele Revoluţiei, înregistrate după ora 16 a zilei de 22 decembrie, nu este una instituţională, ci una individuală. Au trebuit să treacă aproape 30 de ani ca să aflăm care a fost anvergura geniului lui Ion Iliescu, de a fi putut manipula, cu atâta discreţie, Armata, Miliţia şi Securitatea, ca aceştia să se omoare între ei, cu victime colaterale, civili.

Lovitura de stat şi vidul de putere, ultimele găselniţe ale procurorilor militari

Ca să justifice umplerea celor 332 mii de file ale Dosarului Revoluţiei şi pentru a putea ajunge la condamnarea celor patru, în frunte cu Iliescu, procurorii militari au fost obligaţi să descopere că în 22 decembrie 1989 s-a declanşat o lovitură de stat şi că nu a existat vid de putere în România, în nici un moment. Concluziile au avut darul să uimească milioanele de români, majori în buletin şi la cap decembrie ’89, care sunt convinşi că au participat la o revoluţie, pe care nu le-a confiscat-o nimeni şi că între 22 şi 27 decembrie nu a existat nici o structură de putere care să fi fost autorizată să conducă comunităţile teritoriale din România, în afară de structurile revoluţionare înfiinţate, de la caz la caz. Este a nu ştiu a câta oară, când nişte procurori se bagă să-şi dea cu părerea, dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat, domenii ultrasensibile, în care abia dacă se descurcă istoricii. Am susţinut întotdeauna că adevărul juridic trebuie stabilit de magistraţi, dar adevărul istoric nu poate fi stabilit decât de istorici. În ce priveşte problema vidului de putere instalat între fuga Ceauşeştilor şi până în seara zilei de 27 decembrie, când s-a oficializat structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, procurorii au apelat la facultăţile de drept din Bucureşti, Cluj Napoca şi Iaşi, care au concluzionat aiuritor că în decembrie ’89, în România nu a existat vid de putere în nici un moment. Adică, puterea s-a transferat pur şi simplu de la Ceauşescu la Iliescu, fără nici un impediment. Mai mult, procurorii apelează la altă trăsnaie, că în 24 decembrie, CFSN a semnat decretul de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional, care i-a judecat şi condamnat pe Ceauşeşti, în condiţiile în care CFSN s-a oficializat abia pe 27 decembrie. Pe 11 decembrie 2018, Academia Română a lansat, cu ocazia Centenarului, lucrarea „Istoria românilor“, prin care susţine că Revoluţia din ’89 a fost „o mişcare de protest în stradă a populaţiei“, care a precedat eliminarea puterii comuniste „printr-o lovitură de stat improvizată rapid“. Lucrarea Academiei Române precizează un lucru ignorat de procurori şi anume că au existat „planificatori externi“ ai schimbării de regim în România, care nu au stăpânit situaţia complet datorită conduitei liderilor Armatei şi Securităţii, care le-au dejucat planurile. Aceste acţiuni de dejucare au constituit, după procurorii militari, lovitura de stat, pentru care trebuiau să-şi pună mintea la contribuţie pentru a ne-o explica, să nu murim proşti. Un lucru este evident, în acest Dosar al Revoluţiei, procurorii militari au căzut între scaune, fiind obligaţi să acţioneze „pro domo“ şi să constate că Armata, după 22 decembrie ora 16, s-a aflat în subordinea CFSN, care culmea, se constituia abia după 5 zile. Academia ca instituţie prestigioasă, a lansat un semnal, de care procurorii trebuiau să ţină seama şi anume că a existat un intervenţionism străin, prin care „existenţa teroriştilor“ nu poate fi considerată o psihoză, ci o realitate. Singurele instituţii care, conform legislaţiei momentului, au funcţionat fără întrerupere, au fost cele de forţă, Armata, Miliţia şi Securitatea, fiecare cu păcatele ei, dar între acestea nu s-a realizat nici o formă de colaborare coordonată. Ba au existat conflicte între aceste forţe, soldate cu morţi şi răniţi. Deoarece sediile acestor instituţii de forţă erau în Bucureşti, numai aici s-au manifestat acţiunile ce puteau fi asimilate de către unii ca lovitură de stat. În restul ţării NU A FOST NICI O LOVITURĂ DE STAT şi A FOST VID DE PUTERE. În ţară, primele forme ale puterii de stat au fost CFSN-urile locale, constituite după 27 decembrie. Una din concluziile Rechizitoriului este că psihoza teroristă a fost indusă cu intenţie de gruparea Iliescu, prin diversiuni şi dezinformări, în scopul preluării puterii politic şi menţinerea la putere. Această concluzie are toate ingredientele unei manipulări ordinare. Realitatea a fost că imediat după fuga Ceauşeştilor, transmisă în direct la TV, în Bucureşti s-au constituit trei centre de putere independente. Unul în sediul CC al PCR, unde s-a încercat constituirea unor noi guverne, cu Ilie Verdeţ sau cu Constantin Dăscălescu, ambele huiduite copios de către revoluţionari, ca fiind comuniste. Unul la sediul Televiziunii Române, iniţiat de Ion Caramitru şi Mircea Dinescu, cărora li s-a alăturat mai târziu Ion Iliescu şi Petre Roman. Unul la sediul Ministerului Apărării Naţionale în frunte cu generalul Victor Stănculescu, care nu se putea deroba de anumite responsabilităţi. Concluziile Academiei Române au fost că toate aceste acţiuni nu au fost rezultatul unor colaborări, ci a unor improvizaţii de moment. Ion Iliescu pleacă de la televiziune, se deplasează la sediul CC şi apoi la Ministerul Apărării Naţionale. Rezultatul, în seară la ora 23, la Televiziunea Română, Ion Iliescu anunţă iniţiativa de a se constitui Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care va fi oficializat abia în seara zilei de 27 decembrie, ca singură autoritate deliberativă şi administrativă. După 23 decembrie, conducători ai statelor vestice, în frunte cu SUA, au trimis mesaje de sprijin revoluţiei române. Revoluţia română a avut parte de importante gesturi de solidaritate din partea ţărilor, solidaritate adresată implicit şi FSN-ului condus de Ion Iliescu.

Teroriştii au fost o realitate, nu un pretext diversionist

Procurorii militari nu au dat nici un semn că ar fi încercat să descifreze care a fost contribuţia reală a „planificatorilor externi“ ai schimbării de regim din România. Ori acesta era un subiect mult prea complicat pentru capacitatea lor, ori funcţionează încă şi acum „Omerta“ asupra acestui subiect, ceea ce sunt înclinat să cred cel mai mult în contextul actual. În compensaţie, era nevoie de un acar Păun, acesta fiind găsit în persoana lui Ion Iliescu. Se ştie că înainte de Revoluţie, liderul sovietic Gorbaciov milita pentru reformarea sistemului, fiind considerat artizanul destructurării comunismului sovietic, în timp ce Ceauşescu, încremenise în megalomania sa şi în consolidarea cultului personalităţii, precum şi a societăţii comuniste de factură personală. Între cei doi nu mai era nimic care să-i apropie. Există suficiente informaţii că în zilele de 2 şi 3 decembrie 1989, la Malta s-au întâlnit secretarul general al PCUS,Gorbaciov, cu preşedintele SUA, Bush, pentru a discuta asupra sferelor de influenţă, în Europa şi în lume, a celor două puteri. Cu 45 de ani înainte, la 9 octombrie 1944, premierul Angliei Churchill se deplasa la Moscova şi împreună cu Stalin au dispus, cu pixul pe un şerveţel, soarta României, Ungariei, Bulgariei, Iugoslaviei şi Greciei. Anglia şi SUA erau conştiente că aceste ţări, cu excepţia Greciei, vor intra în sfera de influenţă a sovieticilor, aşa că „bileţelul obraznic“, prin care România era cedată în proporţie de 90% influenţei sovietice, consfinţea şi Cortina de fier dintre Europa de Est şi cea de Vest. La 4 decembrie ’89, Ceauşescu merge la Moscova, unde are o discuţie cu Gorbaciov. Pe 8 decembrie – preşedintele Franţei, Mitterand, se întâlneşte cu Gorbaciov la Kiev, unde au abordat situaţia politică din sud estul Europei, hotărând amândoi ca unificarea Germaniei trebuie să se facă paşnic şi că îndepărtarea lui Ceauşescu de la conducerea României nu se poate realiza decât prin forţă. Pentru rezolvarea problemelor româneşti, cei doi au stabilit că între serviciile secrete ale Franţei şi ale URSS trebuie să se realizeze o conlucrare fructuoasă. Mitterand s-a oferit să participe cu grupuri de comando ale Armatei Franceze, pentru a nu se implica cele sovietice. Astăzi există dezvăluiri publice asupra modului cum KGB, CIA şi alte structuri străine, vecine României, au organizat şi s-au implicat în evenimentele din România în 1989. Există multe cărţi document care semnalizează prezenţa a numeroşi agenţi KGB în România, în decembrie 1989 care au acţionat, făcând uz de arme şi care s-au retras, luându-şi şi morţii cu ei. În acest context, Ion Iliescu este acuzat de crimă împotriva umanităţii, pentru că a inventat povestea cu teroriştii ca diversiune, pentru a acapara puterea, o putere pe care o avea deja, fiind susţinut de milioane de români. Acum unii, precum procurorii militari, se miră ca babele în târg că unde au fost teroriştii, dacă nu a fost reţinut nici unul? După capul acestor babe, terorişti nu au fost deloc, doar bezmeticii de români s-au ciuruit între ei, pentru a putea minimaliza astfel revoluţia până la dimensiunile unei lovituri de stat. Mai cruntă batjocură la adresa românilor, nici că se putea. Dacă analizau profesionist şi obiectiv aceste informaţii fierbinţi, procurorii ar fi găsit răspunsul la întrebarea „Cine a tras în noi, după 22?“

Apropierea României de Moscova este doar în capul unor isterici

Procurorii militari au comis un Rechizitoriu şi o concluzie gândită cu piciorul stâng. Că în decembrie 1989, puterea a fost preluată în România de o echipă moscovită, în frunte cu Ion Iliescu. Nu sunt avocatul lui Iliescu, dar concluzia este atât de idioată pe fond, că nu poate să nu şocheze orice om de bun simţ. Ne place sau nu, dar tradiţii prosovietice la români nu prea există, din 1953, care să justifice aberaţiile cuiva pe tema apropierii României de Est. În 1958, Gheorghiu Dej scotea Armata Sovietică din România, trimiţându-o acasă. În 1968, Ceauşescu condamna invazia Armatei Sovietice în Cehoslovacia, stârnind admiraţia întregii lumi occidentale. Nici în 1989 Ceauşescu nu murea de dragul sovieticilor. În 2003, sub preşedinţia lui Ion Iliescu, România intra în NATO. Astăzi unde am ajuns? Avem vreo tangenţă cu Rusia? România a respectat întocmai înţelegerea de la Malta, dintre Gorbaciov şi Bush. Suntem în NATO, deci 100 % sub influenţa SUA acum, faţă de 1945 când eram 90% sub influenţa sovietică. Suntem în Uniunea Europeană, deci 100 % cu Vestul, nu cu Estul. După aproape 30 de ani de la deschiderea Dosarului Revoluţiei, procurorii militari, legaţi la ochi, sunt departe de a ne răspunde cu obiectivitate la întrebarea „Cine a tras în noi, după 22?“. Ceea ce face ca cele peste 332 de mii de file ale Dosarului Revoluţiei şi ale Rechizitoriului, să aibă soarta hârtiei igienice.

În loc de epilog

Pe 1 decembrie 1989, Guvernele Angliei, Franţei, RFG şi Italiei au solicitat Administraţiei de la Washington ca „SUA să respecte înţelegerile convenite anterior cu statele vest europene, ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese, pe termen lung, în această zonă“. Chiar, cine a tras în noi, după 22?

Actualitate

Şoc în politica din Neamţ: Senatorul PSD Emilia Arcan a demisionat din partid. Va candida la şefia CJ??

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

“Senatorul PSD de Neamț Emilia Arcan a decis astăzi să demisioneze din PSD, după aproape două decenii de apartenență la această formațiune politică”. Aşa sună, sec, anunţul făcut la ceas de seară de Emilia Arcan, cea care, dincolo de orice vină i-ar fi putea fi găsită, e unul dintre singurii oameni din PSD Neamţ care i-a spus lui Ionel Arsene că a greşit atunci cînd acesta o lua razna. Cum a fost în cazul exprimării de tristă amintire cu… Ramona. Sigur că în acest moment toată lumea se întreabă încotro se va orienta Emilia Arcan, o persoană care poate capacita, aduna, numeroase voturi. Noi nu vom fi PRO zvonuri şi nu vom  merge pe varianta că va candida la şefia Consiliului Judeţean tocmai împotriva fostului şef de partid.  Cel puţin nu încă. Revenind la comunicatul de presă prin care Emilia Arcan şi-a anunţat demisia, în acesta  se mai menţionează:

“Hotărârea celei care a deținut funcția de președinte al Organizației Femeilor Social Democrate Neamț și vicepreședinte la nivel național, cât și de președinte și vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț, a fost luată în urma discuțiilor purtate cu conducerea formațiunii, în timpul ședinței Biroului Permanent Județean al PSD, care a avut loc astăzi, 10 iulie 2020”.

“O spun cu toată sinceritatea că sunt mâhnită și nu mă gândeam că lucrurile vor ajunge atât de departe. Cert este că ziua de astăzi, 10 iulie, înseamnă finalul meu politic în rândurile PSD.

Îmi pare rău că se trece așa ușor peste o muncă susținută cu multă seriozitate, pe care am desfășurat-o în toți acești ani în rândul partidului și pentru binele partidului. Oricât de mult ar vrea unii sau alții să nu îmi recunoască eforturile, nu vor reuși, pentru că activitatea mea a fost continuă, în mijlocul oamenilor!

M-a durut însă că atunci când trebuia luată o decizie, aceasta se lua de către câțiva oameni apropiați și cu influență la președinte, cu o totală ignorare a celor care ar fi trebuit consultați, așa cum cred eu că este normal să se întâmple într-un partid, care este condus de o echipă, după niște reguli bine definite!

Nu mi-am imaginat că ar putea deranja atât de mult faptul că mi-am exprimat nemulțumirea vis-a-vis de decizia de a fi susținut un om din Giurgiu, “fugărit”de organizația PSD din județul lui, pentru a candida la Primăria Piatra Neamț, cât și pe loc eligibil la parlamentare.

Acesta este motivul principal pentru care astăzi am ales să demisionez.

M-am văzut în situația de a alege între disciplina de partid și propriile mele convingeri.

Recunosc, s-a întâmplat asta de mai multe ori de când sunt în PSD dar, de fiecare dată, am fost un soldat disciplinat, corect, vertical pentru că mi s-a explicat de ce este necesar să se decidă altfel decât credeam eu că era firesc să se decidă.

Există însă lucruri peste care nu se poate trece: atunci când din motive obscure, particulare, vezi că partidul, prin reprezentant, este pe cale să ia o decizie profund greșită.

Consider, ca un om politic responsabil și atașat valorilor de stânga, că lucrurile trebuie spuse clar și fără teama de consecințe.

Nu văd cu ce am greșit când am afirmat că nu este normal ca organizația municipală să nu promoveze un om din Piatra Neamț spre o candidatură și că nu văd ce șanse ar putea avea un om care nu cunoaște nici măcar cartierele din oraș.

Mi s-a reproșat acest lucru și ….nu numai acesta, de aceea am hotărât, considerând că am dreptate, să-mi dau demisia din PSD.

Repet, cred în valorile social-democrației, cred în forța oamenilor de bună credință din PSD, dar nu pot asista la promovarea în funcții a unor personaje care văd organizația fie doar ca un colac de salvare, fie o trambulină spre propășire materială.

Și nu vorbesc aici doar despre dl. Cuc, pentru că toți oamenii din PSD Neamț știu cine sunt acele persoane care văd în organizația județeană o “vacă bună de muls” și care caută prin orice mijloace să revină la demnități publice pentru care nu au nici o chemare.

Demisia mea este o despărțire de oameni cu care am făcut echipă, alături de care m-am bucurat când am câștigat și am suferit când am avut eșec.

Mă despart mâhnită de această organizație, pentru care am pus mult suflet!

Le mulțumesc pentru colaborare tuturor colegilor de partid, primarilor, consilierilor locali și județeni, parlamentarilor și îi doresc fiecăruia succes pe drumul său“, este declaraţia  senatorului de Neamț Emilia Arcan.

Citește știrea

Actualitate

Președintele PNL Neamț: „Fiecare gospodărie din Neamț va avea conectare la rețeaua de gaz”

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ promisiunea a fost făcută cu ocazia vizitei în Neamţ a ministrului mediului ■ acesta a fost prezent pe șantierul unde se construieștestația de Comprimare gaze naturale de la Gherăești și Depozitul de material tubular

Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor Costel Alexe, Directorul General al SNTGN TRANSGAZ, Ion Sterian, și secretarul de stat al SGG, Rusu Petrică Lucian, s-au aflat vineri, 10 iulie, în vizită în județul Neamț.

Aceştia au fost prezenți pe șantierul unde se construiește stația de Comprimare gaze naturale de la Gherăești și Depozitul de material tubular, ca parte a proiectului ”Dezvoltări ale SNT în zona de Nord-Est a României în scopul îmbunătățirii aprovizionării cu gaze naturale a zonei precum și a asigurării capacităților de transport spre/dinspre Republica Moldova”, construcție fir liniar DN 700, tronson Onești-Gherăești.

Gazdă le-a fost președintele PNL Neamț Mugur Cozmanciuc și primarul PNL al Comunei Gherăești Pavel Bereșoae.

„Aș vrea să salut prezența în județul Neamț al colegului meu Costel Alexe ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, al directorului General al SNTGN TRANSGAZ Ion Sterian și secretarul de stat la SGG Rusu Petrică Lucian.

Cu domnul director Sterian am avut discuții încă din 2015 cu privire la această investiție din județul Neamț, în comuna Gherăești. Și pentru asta vreau să îi mulțumesc.

Ministrul Costel Alexe a avut o contribuție majoră în ceea ce privește avizarea, susținerea și promovarea acestui proiect la nivelul guvernului și nu doar atât. Se implică pentru ca toate localitățile din județul Neamț să aibă gaz, fiecare cetățean să beneficieze de gaz.

Secretarul de stat Lucian Petrică Rusu are în coordonare zona de Energie și a venit să arate că județul Neamț este important din punct de vedere energetic pentru Guvernul Orban”, a declarat deputatul Mugur Cozmanciuc, președintele PNL Neamț

.La rîndul său, Costel Alexe, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, a declarat: „Astăzi în România din 2 arbori tăiați, unul ajunge scrum. Azi în România, din nefericire, gradul de racordare al gospodăriilor la rețea de gaz este de 36%, iar obiectivul principal al Guvernului Orban, așa cum a fost asumat și în Planul Național de Investiții și Relansare al Economiei – Reclădim România, este ca până în 2027 – 70% din gospodării să fie racordate la rețeaua de gaze.

Guvernul reușește această investiție din zona dumneavoastră și gazoductul să aibă un grad de racordare foarte mare. Fondurile pentru investiții vor fi acordați prin proiectul POIM – 200 milioane de euro,prima tranșă, plus alte 700 milioane de euro ca să beneficieze cât mai multe localități. Aș vrea să îl felicit pe domnul director Sterian Ion pentru această legătură Gherăești –Lețcani, careo să fie bună pentru locuitorii din județul Neamț, ca să nu mai irosim materialul lemnos punându-l pe foc, ci să folosească gaz”.

Ion Sterian, directorul general al SNTGN TRANSGAZ, a oferit mai multe informaţii tehnice despre investiţie: „Am ajuns la Roman de aseară împreună cu echipa mea managerială.Vizita pe șantierul de aici face parte din proiectul de dezvoltare pe partea de NORD-EST a României a infrastructurii de transport gaze, din care fac parte județele Bacău, Neamț, Iași, Botoșani și Suceava. Proiectul începe de la Onești spre Gherăești – 105 km de conductă, de la Gherăești – Lețcani 60 de km de conductă și 2 stații de comprimare – la Onești și Gherăești.Aceste 2 stații vor fi gata la sfârșitul lunii august 2021.

Vreau să anunț în premieră și îmbunătățirea și creșterea volumului de gaze și pentru Republica Moldova – gazoductul Ungheni – Chișinău, pe care îl punem în funcțiune la sfârșitul lunii iulie. Va fi un moment simbolic, care scoate Republica Moldova din captivitatea dependenței de o singură sursă de gaze, îi face, prin România, vecini la infrastructura de gaz europeană – creșterea securității la aprovizionarea cu gaze – o competitivitate asupra prețului la gaze – care va avea un impact pozitiv la prețul pentru populație și consumatori industriali din Republica Moldova. Și mass media din Neamț este invitată la acest eveniment, care va fi un moment istoric.

Mai sus de această stație de la Gherăești, la finalizarea lucrărilor, la sfârșitul lunii august 2021 va fi un depozit. Din cei 163 de kilometri de conductă vom finaliza peste 100 de kilometri cât mai curând, iar acest depozit va fi predat comunității locale ca să poată fi folosit pentru dezvoltarea sectorului industrial. I-am propus domnului primar Pavel Bereșoae să aibă dezbateri cu comunitatea locală, pentru a propune proiecte de dezvoltare, să invite tinerii plecați să se întoarcă pentru a deschide mici afaceri.

Ce va crea acest gazoduct aici? Premisele conectării localităților la rețeaua de gaze. Aici la Gherăești avem un nod tehnologic, de aici se dirijează gazele către Iași,Suceava și Botoșani. Aici la șantier avem resursă umană din zonă și aprovizionarea cu materiale tot din zonă se face.Aici lucrează peste 350 de muncitori care toți locuiesc în zonă – consumă alimentele din zonă – toată lumea are de câștigat. Am avut azi o întâlnire la primăria Roman – unde le-am adus la cunoștință ce pași trebuie să facă – discuții pur tehnice – în vederea extinderii rețelei de gaz metan. Noi încurajăm autoritățile locale să se conecteze la rețeaua de gaz, să facem aceste parteneriate. Suntem în sprijinul autorităților, în ultimii 2 – 3 ani ne-am întâlnit cu primarii să le prezentăm proiectul de extindem rețeaua de transport”.

Afirmaţiile sale au fost completate de secretarul de stat Lucian Petrică Rusu: „Guvernul PNL investește în proiectele de infrastructură energetică mai ales în Moldova. În proiectul Național de Investiții – Reclădim România ne-am asumat ca 70% din localitățile din România să fie racordate la rețeaua de gaze pânăîn 2027. Miercuri, 8 iulie, am primit ultimul acord de finanțare de 200 milioane de euro, prima tranșă.Pe 15 iulie vom lansa ghidul solicitantului și sper că începând cu 1 august să primim primele cereri de finanțare de la autoritățile locale.Voi urmări fiecare proiect de infrastructură energetică. Pentru județul Neamț acest nod – această conductă va ajuta ca localitățile să obțină mai ușor finanțare și împreună cu președintele Mugur Cozmanciuc să sperăm că vom conecta cât mai multe localități din județ la rețeaua de gaz”.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: O adolescentă a ameninţat că se aruncă în Moldova. A fost găsită înainte de a-şi pune în practică gestul sinucigaş

Știre publicată în urmă cu

în data de

O adolescentă i-a pus pe jar, vineri, 10 iulie, pe salvatorii nemţeni. Aceştia au fost anunţaţi, prin apel la 112, că o adolescentă este posibil să se fi aruncat în apele rîului Moldova, în municipiul Roman, în zona punţii de la blocurile ANL.

A fost demarată o operaţiune de căutare, însă, la scurt timp, adolescenta, care nu apucase să-şi pună în practică ameninţarea, a fost găsită de un echipaj de Poliţie. I-au fost acordate îngrijiri medicale de un echipaj de la Ambulanţă.

Din primele informaţii, minora ar fi ameninţat că se sinucide. A lăsat un bilet de adio, găsit de părinţi, în care scria că intenţionează să se arunce în rîu în locul în care în trecut se înecase un frate de-al său. Din fericire, reacţia rapidă a autorităţilor a făcut ca adolescenta să fie găsită înainte de a apuca să comită gestul sinucigaş.

 

FOTO: generica

.

Citește știrea

Trending