Contactează-ne

Politica

Arsene şi-a anunţat public revenirea la cîrma PSD Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ „începînd de astăzi îmi reiau activitatea de preşedinte al PSD Neamţ“, a scris acesta într-un mesaj pe o reţea de socializare ■ el a scăpat recent de controlul judiciar şi se poate întoarce la politică ■

Ionel Arsene, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, care recent a scăpat de controlul judiciar, şi-a anunţat public revenirea la şefia PSD Neamţ, postînd un mesaj în acest sens pe o reţea de socializare. “Dragi prieteni, membri şi susţinători ai Partidului Social Democrat, sînt fericit să vă anunţ că începînd de astăzi îmi reiau activitatea de preşedinte al PSD Neamţ. Sînt nerăbdător să vă văd şi să discut cu fiecare în parte, să ne reluăm activitatea politică şi să demonstrăm oamenilor că merităm să fim cel mai votat partid din România! Le-am propus românilor cel mai bun program de guvernare, iar aceştia l-au votat masiv şi au aşteptarea de la noi să-l ducem la îndeplinire. Îi asigur pe toţi susţinătorii PSD că ne vom ţine de cuvînt, că avem bună-credinţa şi curajul să ne ducem la îndeplinire promisiunile, în ciuda tuturor impedimentelor. Vă mulţumesc pentru toată încrederea pe care aţi investit-o în noi, să fiţi siguri că vă merităm susţinerea iar rezultatele guvernării PSD pentru fiecare dintre dumneavoastră vă vor confirma acest lucru! Vreau de asemenea să-i mulţumesc şi pe această cale prietenului şi colegului meu Ioan Munteanu pentru modul în care a coordonat activitatea organizaţiei judeţene. Îi sînt recunoscător pentru faptul că a fost alături de mine şi de organizaţie în această perioadă dificilă şi şi-a sacrificat timpul şi energia pentru a o depăşi cu bine”, se precizează în mesajul menţionat. Reamintim că Ionel Arsene, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, judecat într-un dosar penal în care este acuzat de două fapte de trafic de influenţă, a scăpat de controlul judiciar şi a devenit un om liber. Decizia a fost luată pe 27 iunie, de magistraţii din cadrul Curţii de Apel Bacău, care au decis revocarea celei mai blînde dintre toate măsurile preventive. Acest lucru înseamnă, printre altele, că Arsene poate ieşi din ţară cînd doreşte, poate să-şi facă concediul în străinătate, poate reveni în viaţa politică şi poate lua legătura cu persoane cu care nu avusese voie pînă acum, martori şi părţi din dosar. Este vorba de fostul prefect de Neamţ, Vasile Panaite, Iulian Jugan, dar şi alţii. De menţionat este faptul că pînă acum, în repetate rînduri Arsene a cerut judecătorilor să-i ridice măsura preventivă, dar nu a avut succes decît ieri, 27 iunie. Totuşi, pe 25 aprilie, Tribunalul a ridicat măsura preventivă, însă procurorii DNA au atacat decizia la Curtea de Apel Bacău, instanţă care a menţinut controlul judiciar pentru preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ. Arsene este judecat pentru două fapte de trafic de influenţă, după ce a fost cercetat şi inculpat de procurorii anticorupţie. Una din fapte ar fi avut loc în anul 2013, pe cînd Arsene era deputat în Parlamentul României şi a fost „turnat“ de Gheorghe Ştefan. Acesta le-a spus procurorilor DNA că în 2013 i-ar fi dat lui Arsene 100.000 de euro, pentru a interveni la vîrful Agenţiei Naţionale de Integritate şi a-l anihila pe preşedintele de la acea vreme al Consiliului Judeţean Neamţ. Cealaltă faptă ar fi avut loc în 2015, tot pe cînd Arsene era deputat. Atunci ar fi cerut 5% din 60 de milioane de lei, bani ce trebuiau alocaţi de Administraţia Naţională Apele Române.

Politica

Releul Pietricica: Ludovic ORBAN, o voce bărbătească educată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Până în ziua de azi, când e chiar şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică.

Priviţi-i mâinile sprijinite pe orice fel de birou, la Guvern or studio Tv, or la refugiul lui, când era pozitiv, la vila din Primăverii. Burice la burice de degete, alcătuind un fel de piramidă din degete. La fel am văzut şi la preşedintele Iohannis, acelaşi gest de a-şi apropia buricele degetelor mâinii stângi cu cele ale mâinii drepte. Încercaţi şi dumneavoastră, bre, nu e chiar uşor, nu vă va ieşi din prima, trebuie ceva exerciţiu pentru a fi un gânditor elegant. Nu ştiu cine pe cine mimetizează.

Mie mi-a fost oarecum simpatic atunci când a candidat la Primăria Capitalei. Era pe felie, le ştia pe toate la confruntări, un inginer isteţ, lucrase şi acolo, e drept, dar avea lecţiile făcute. Atunci mi-a plăcut, era oarecum mai convingător decât madam Firea. N-a fost să fie. L-am mai apreciat şi pentru faptul, oarecum minor (aflat din surse PNL) că omul răspundea calm, aplicat, la toate telefoanele pe care le primea, indiferent de oră sau de solicitant. Mare lucru!

Tot de pe-atunci, să ni-l aducem aminte cu nişte costume de haine cam vechiuţe, cu pantaloni cu genunchi de purtat şi sacouri oleacă demodate, cu nişte cămăşi galben-pai, absolut nefericite, la care dez-asorta cravate de pe timpuri. Un tip modest, un ins de gaşcă, cu suflet de artist amator, ca mai toţi românii, oameni ce nu se jenează să scotocească pe la magazinele de second hand. În plus, a permis unei echipe TV să-i intre în apartament, să-i filmeze ce avea el acolo, chitara, plus, sub geamul dormitorului, o grămadă de bulendre depozitate acolo, acoperite cu ceva, cu o pătură. Om modest, ca mai toţi oamenii de apartament.

Întrebat de câteva ori ce meserie are, adică ce profesează el, de unde are el bani de coşniţă, răspundea mai pe ocolite. Pe Cartea de Muncă a acestui domn, per total, ar fi cam aşa: 1988-1990 ( 2 ani), inginer stagiar la Izolatorul Târgu Secuiesc, 1990-1991 (1 an) la Tractorul Braşov, 1991-1992 ( 1 an) redactor la cotidianul Viitorul Românesc. Total: cam 4 ani. Din 1992 până în 2007 (15 ani) nix la cartea de muncă, la vechime, cum ar veni vorba. Până a fost oleacă de Ministru al Transporturilor, 2007-2008, nici un an.

Apoi, politician, deputat în funcţie 2008-2012 Bucureşti (4 ani) şi 2012-2016 (4 ani), deputat.

Am luat-o băbeşte, pe degete 4+1+4+4, cu largheţe, face cam 13 ani pe Cartea de Muncă a unui om de, atunci, aproape 50 de ani. Cam puţini! Doamna care face curat pe scara blocului are cam 29 de ani pe Cartea de Muncă, la Rifil şi pe unde a mai muncit ea.

Iar acum să vorbim despre voce. Inconfundabilă. O voce lucrată, baritonală (timbru intermediar, situat între tenor şi bas), Dumnezeule ce-i mai place să se asculte când îşi coboară vocea! Se vede pe el că-i place să se asculte, cu acea voce tabagică, absolut masculină. Parcă-l vezi, cu buricele degetelor aşezate în formă de piramidă şi parcă-i auzi, după o dregere uşoară, vocea de premier în funcţie, cu o uşoară apnee, zisă Câţu: Doamnelor şi domnilor, bună ziua!

Aceeaşi voce care, într-o campanie electorală, întreba sala: Ciiineee esteee cel maiiiiii (bara-bara)…?! Iar sala răspundea: Ioahannis! Ciiiine esteeee (bara-bara)?!… Iar sala răspundea la unison: Iohannis… Sincer să fiu, mi se făcea pielea de găină, de jenă.

Normal, e suflet de vioară, ştie câteva acorduri la chitară, cântă şi pe gură din Phoenix, or muzică populară sau balade. Şi, cu certitudine, ca premier, este altceva decât tuta aia de Veorica (aşa i-am spus noi, în Monitorul, înainte de a deveni premieră în premieră a României, iar părerea noastră nu s-a schimbat, nici nu aveam cum).

Dar. Iată-l acum pe Ludovic Orban în plen: Ce costume de firmă, impecabile (n.n. un sacou de costum adevărat se vede la umeri, la revere, cum e croit el acolo şi din ce material adevărat este), ce cămăşi, ce cravate, ce discursuri din fundul gâtlejului, parcă nu mai este el. Parcă-i altul.

Neobosit, harnic, omniprezent în media, deschis ca o paraşută, în primele săptămâni de pandemie. Te întrebai, ca omul, când mai punea şi el, săracul, capul pe pernă. Încă avea costumul scămoşat, cămăşile şi cravatele alea oribile. Apoi, din ce în ce mai distant, mai sigur pe sine, mai elegant. Până în ziua de azi, când e şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, deja cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică. Are şi ceva nevinovate antecedente, dar au fost trecute cu vederea. Deocamdată.

Citește știrea

Actualitate

Băsescu „vrea“ capul chestorului Leoreanu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ fostul preşedinte a cerut demisia conducerii Camerei Deputaţilor şi a lui Laurenţiu Leoreanu din funcţia de chestor ■ motivul este dat de trecerea tacită a Legii privind autonomia Ţinutului Secuiesc ■ altădată un apropiat al ex-preşedintelui Băsescu, deputatul Leoreanu spune că relaţiile s-au răcit din cauza faptului că a refuzat să intre în PMP ■

Relaţia dintre fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, şi deputatul Dan Laurenţiu Leoreanu nu mai este aceeaşi ca atunci cînd l-a sprijinit să-şi trimită fiica în Parlamentul European şi nici ca atunci cînd a acceptat să-l sacrifice pe Marius Nicolae în favoarea Elenei Udrea.

Şi nici ca atunci cînd a onorat invitaţia de a participa la nunta odraslei prezindenţiale, la Snagov. Recent, într-o postare pe pagina de Facebook, Traian Băsescu comenta trecerea tacită a Legii autonomiei Ţinutului Secuiesc, cerînd să cadă nişte „capete“:

„Glorioşilor! Fugiţi ca iepurii! Nimeni nu-şi asumă nimic! Toţi se scuză. Bieţii politicieni aflaţi în fruntea Camerei Deputaţilor au prilejuit poate cea mai neagră şi ruşinoasă zi din istoria Camerei Deputaţilor prin adoptarea tacită a legii care legalizează autonomia Ţinutului Secuiesc.

Liderii de grupuri parlamentare au fost avertizaţi în data de 12 Martie 2020 de Marius Paşcan (liderul deputaţilot PMP – n.r.) că se apropie termenul de adoptare tacită. (…) În spaţiul public s-a răsturnat căruţa cu oameni politici laşi, incapabili să îşi asume propriile fapte. Ca să spălaţi ruşinea actului politic ruşinos pe care l-aţi făcut, voi PSD-işti: Marcel Ciolacu, Olguţa Vasilescu, Florin Iordache, Marius Budăi, Ileana Mihălcescu, Daniel Suciu şi Nicolae Bănicioiu şi voi liberalii: Cristian Buican, Gabriel Pirtea şi Laurenţiu Leoreanu, adevărată falangă USL-istă, ar trebui să demisionaţi din Birou.

Ce aţi făcut rămîne în istoria parlamentarismului din România!“, a scris Traian Băsescu. Deputatul Leoreanu susţine că Traian Băsescu a dorit să atragă atenţia.

„Domnul Băsescu a apărut şi el şi a încercat să apese pedala pe acest subiect sensibil numai pentru a atrage atenţia electoratului PMP. Cît despre trecut ce să vorbim? Nu putem trăi din regrete şi frustrări.

Eu am fost şi rămîn un om de partid, care am respectat întotdeuna opinia conducerii din care am făcut parte. La vremea cînd făceam parte din PD-L eram considerat un lider important, care a adus voturi şi la care preşedintele Băsescu nu a ezitat să apeleze.

Eu, întotdeauna voturile le-am obţinut prin munca mea şi prin activitatea pe care am desfăşurat-o“, a declarat Laurenţiu Leoreanu. Întrebat fiind despre faptul că a fost de notorietate că fiecare organizaţie PDL din ţară a trebuit să contribuie la alegerea Elenei Băsescu în Parlamentul European, deputatul spune că ar fi vorba şi de mult folclor.

Acesta crede însă că adevăratul motiv al supărării lui Băsescu ar ţine de la faptul că în urmă cu 4-5 ani i-a refuzat invitaţia de a se înscrie în PMP, lucru pe care nu l-a uitat şi iertat:

„De atunci preşedintele Băsescu are o altfel de atitudine faţă de mine. Cînd am urcat prima oară scările primăriei am primit de la un lider un sfat, prin care mi-a tras atenţia că recunoştinţa e o floare rară, care nu există în politică. Nimeni nu vrea să recunoască că această lege a autonomiei Ţinutului Secuiesc face parte dintre cele prin care PSD face bezele UDMR, pentru a-l atrage într-o viitoare alianţă electorală“. Parlamentarul PNL a răspuns şi la întrebarea legată de sacrificarea deputatului Marius Neculai şi impunerea de la centru a Elenei Udrea.

„Nu uitaţi că Organizaţia PDL Roman era la vremea aceea printre primele trei la nivelul ţării şi asta ca urmare a credibilităţii mele şi a modului onest în care am făcut politică. Cînd partidul a decis că trebuie s-o sprijin pe Elena Udrea, am făcut-o şi recunosc că a trebuit să fac o campanie electorală agresivă împotriva lui Liviu Brătescu, ce era la vremea respectivă candidatul sprijinit de USL. Cu Marius Neculai am avut şi am o relaţie umană bună.

Acum sînt coleg de partid cu Liviu Brătescu şi mă număr printre cei care l-am sprijinit în Biroul Politic Executiv al PNL să fie numit secretar de stat la Ministerul Culturii şi trebuie să recunosc că este un om valoros“, a mai spus laurenţiu Leoreanu.

În campania din 2012, Liviu Brătescu a obţinut 46,16% faţă de 42,45% cît a luat Elena Udrea, aceasta din urmă a obţinînd fotoliul de deputat la redistribuire, din cauza prevederilor sistemului electoral din România. Acest lucru îl făcea pe Liviu Brătescu să spună în jurnalul de vacanţă intitulat „Pe contrasens cu favorite preşedintelui“: „Am învins, dar am fost înfrînt“.

Citește știrea

Actualitate

Nu te poţi declara ,,Preşedinte al tuturor românilor” dacă nu eşti conştient că între corupţia PSD şi corupţia PNL nu este nici o diferenţă

Știre publicată în urmă cu

în data de

Îmi asum aroganţa de a mă considera un om normal. A fi normal înseamnă a lua lucrurile aşa cum sunt în realitate, nu cum ar vrea unii să fie. Acest articol nu se vrea o pledoarie pentru PSD, ci doar o ripostă, la opera de prostire programată a românilor, din partea unora, că toată mizeria din România este opera exclusivă a acestui partid. În plină pandemie, în care ni se impune, ca primă măsură, distanţarea socială, unul din puţinii companioni rămaşi în preajma românului este televizorul.

Televizorul ne oferă informaţiile atât de necesare, cu privire la întinderea pandemiei, la efectele zilnice ale acesteia, la măsurile luate de autorităţi, pentru a le respecta. Pe scurt, televizorul are menirea să ne asigure informaţiile exclusive, legate de traiul nostru, trecut şi viitor, în prezenţa coronavirusului. În aceste condiţii, prezenţa masivă a românilor în faţa televizoarelor a făcut să explodeze ratingul. Creşterea audienţei emisiunilor televizate a fost benefică pentru instruirea populaţiei, fapt ce a crescut eficienţa comunicării cu autorităţile. Dar constatăm cu stupoare că, de creşterea acestei audienţe, au început să profite din plin şi politicienii, care ţin gaia–maţu să ne transmită pe această cale şi informaţii care nu au nicio legătură cu pandemia, ci doar cu interesele lor electorale.

Preşedintele României, apare din ce în ce mai des, ca prim politician al ţării, dispus să ne împărtăşească  din poziţia sa, de cel mai informat om. Setea de informaţie, ne obligă să-l aşteptăm răbdători în faţa televizoarelor şi să-i urmărim apariţiile.

Nu ne-a vorbit Klaus Iohannis în primul său mandat, cât ne-a vorbit în ultimele două luni de pandemie. Discursuri şi conferinţe de presă, care suscită firesc interesul şi care ne ţin fixaţi în faţa televizorului, ca să-i sorbim înţelepciunea, de părinte al naţiunii.

În plină pandemie, constatăm cu stupefacţie ,că orice discurs prezidenţial este dedicat mai mult combaterii PSD–ului, decât a coronavirusului.

Dacă, pe plan mondial, mediile ştiinţifice sunt preocupate de găsirea unui tratament eficient, pentru combaterea acestei maladii, Klaus Iohannis ne anunţă că, până atunci, să încercăm pilula lui preventivă, lansată încă din 2017, numită pilula ,,Anti–PSD”, pe a cărui ,,efect de placebo” contează.

Prezentarea repetitivă a pilulei Anti–PSD, în orice discurs prezidenţial, este strategia de marketing a Cotroceniului, desprinsă din teoria lui Nietzsche, că viaţa nu este altceva decât o monotonă  repetiţie. Am început să ne temem a mai deschide televizorul, când este anunţat Klaus Iohannis că vrea să ne vorbească, pentru că discursul lui a devenit monoton repetitiv.

Terapia prezidenţială nu este menită să combată coronavirusul, ci doar PSD–ul, însă el consideră că ratingul crescut al televiziunilor nu trebuie ratat. Scopul scuză mijloacele. Astfel de discursuri prezidenţiale nu pot decât să scoată din ţâţâni nişte oameni normali. Un om normal ştie că o ţară normală nu poate  fi condusă prin discursuri anti PSD, redate repetitiv de la gramofonul Cotroceniului.

Un om normal ştie şi faptul că politicienii PSD–ului nu au condus ţara doar cu măsuri deştepte sau corecte, că aceştia au avut contribuţia lor la corupţia instalată, la plasarea pe funcţii a unor tâmpiţi sau neaveniţi, la practicarea imposturii, inclusiv la promovarea unor nulităţi sau curve politice cu mapa plină de carnete de membru de partid.

Dar, un om normal mai ştie un lucru, pe care Klaus Iohannis încearcă cu obstinenţă să ni-l ascundă şi anume că politicienii din PNL-ul lui nu se deosebesc cu nimic de politicienii din PSD, şi fac exact aceleaşi lucruri când guvernează.

Cu ce a fost mai breaz, de exemplu Liviu Dragnea. din PSD, decât conjudeţeanul nostru Gheorghe Ştefan din PNL–ul de aici, de la botul calului lui ,,Ştefan cel Mare”.

Şi atunci, omul normal ajunge să se întrebe, de ce Klaus Iohannis împarte politicienii în două cete, când aceştia au apucături de aceeaşi gaşcă transpartinică?

Este evident că-i împarte, pentru ca românilor să le intre bine în cap că, în România, corupţia nu vine decât din stânga. În perioada interbelică venea numai din dreapta şi Preşedintele vrea să echilibreze istoria.

Klaus Iohannis nu este pus ca ,,Preşedinte al tuturor românilor”, pentru a-i tămâia zilnic pe liberali, ca pe ,,salvatori ai naţiunii”, mai ales atunci când aceştia sar de pe şine, iar şinele sunt pe marginea prăpastiei.

Dacă tot tună şi fulgeră, acest Zeus din Olimpul Cotroceniului, împotriva corupţiei, imposturii, nepotismului, prostiei şi altele asemenea, de ce nu-i trăsneşte deopotrivă şi pe cei de la PSD şi pe cei de la PNL?

Dacă tot vrea să reseteze România, de ce nu preamăreşte Klaus Iohannis pe alţii, care încă nu s-au dedulcit la guvernare?

Abia atunci, un om normal, ar putea să-l considere pe Klaus Iohannis ca părinte al naţiunii, echilibrat şi ,,curat constituţional”.

Fabricarea pilulei ,,Anti–PSD”

 De o bună bucată de vreme, de prin 2017, indiferent prin ce încercări trece România, Preşedintele Iohannis propune o aceeaşi terapie falsă, prin a cărei ,,efect placebo” urmăreşte să declanşeze greaţa de PSD. Nu contează motivarea terapiei.

Donald Trump, preşedintele SUA, se războieşte cu China, pentru a abate atenţia americanilor de rând de la dezastrul dovedit din sistemul lor sanitar. Se apropie alegerile.

În România, preşedintele, pentru aceleaşi motive, acuză PSD–ul. Şi în România se apropie alegerile. Intenţiile preşedintelui sunt evidente. Guvernul Orban nu trebuie acuzat pentru proasta administrare a pandemiei prin reglementări aiuritoare sau prin lipsa acestora.

Implicit, Klaus Iohannis recunoaşte că Guvernul Orban a avut momente de proastă administrare, dar pentru asta acuză Opoziţia, în frunte cu PSD. Acum se ştie că pandemia a prins majoritatea guvernelor lumii, începând cu SUA şi terminând cu Burkina Faso, cu pantalonii în vine.

Şi în România, în martie, autorităţile centrale şi locale nici nu ştiau pe unde le sunt pantalonii. Klaus Iohannis ne-a desluşit, după ,,ample şi atente analize”, că pantalonii erau ascunşi de PSD, pentru ca Guvernul Orban să se facă de tot rahatul.

Dacă România are un bilanţ satisfăcător, privind afectaţi şi decese, în comparaţie cu cele mai dezvoltate ţări (SUA, Spania, Italia, Marea Britanie, Germania ş.a.m.d), este indicat ca Preşedintele Iohannis s-o lase mai moale cu laudele privind meritele lui Orban sau utilitatea nivelului şi numărului amenzilor aplicate.

Un om normal ştie, acum, că meritul este exclusiv al mult-hulitului corp medical, care, cu abnegaţie, dar şi cu sacrificii, a stat în prima linie, pentru a ţine pandemia în frâu.

Un om normal, ştie acum că ,,gestionarea atât de bine a pandemiei de către Guvernul Orban” proclamată la TV de Klaus Iohannis este paravanul după care preşedintele îşi escamotează încălcările constituţionale, de care este acuzat în deciziile CCR.

Un om normal ştie, acum, că medicii bolnavi de coronavirus, la fel de asimptomatici ca şi Ludovic Orban, dar cu mult mai utili decât acesta, au rămas la datorie prin spitale, în timp ce, Ludovic Orban s-a autocarantinat la Vila Lac.

Aberaţiile lui Ludovic Orban, la adresa Curţii Constituţionale  a României

 Încă de la declanşarea stării de urgenţă pe 16 martie, s-a văzut lipsa de profesionalism a Guvernului Orban, în ce priveşte reglementarea procedurilor de combatere a pandemiei.

La sesizarea Avocatului Poporului, CCR a stabilit că reglementările respective au fost concepute de nişte ageamii în materie.

Specialişti, forţe politice sau organisme au sesizat guvernul în legătură cu  bâlbele acestuia, dar a fost ca lătratul la lună. Guvernul s-a menţinut consecvent în suficienţa lui.

După ce multe dintre reglementări erau bâlbe, aveau şi izvor pe lângă Constituţie. Inclusiv în cazul decretelor prezidenţiale, care au trecut ca gâsca prin apă, de un Parlament aflat în carantină, la propriu şi la figurat. De la Cotroceni la vale, s-a considerat că pandemia trebuie să bată Constituţia.

În materie de amenzi aplicate, s-a stabilit cu certitudine că România a bătut toate recordurile în UE. Au fost cele mai multe şi cele mai mari, dar şi reglementate neconstituţional.

Pentru Ludovic Orban, decizia CCR a venit ca mănuşă. Dacă cineva va îndrăzni vreodată să-l acuze, pentru pierderile de vieţi omeneşti, din cauză de COVID–19 , prost gestionat, Orban ne dezvăluie, cu premeditare, că vinovaţi sunt PSD–ul şi CCR–ul. De ce CCR? Pentru că CCR este pesedizat. Pentru Orban nu are relevanţă faptul că trei judecători, din nouă, sunt numiţi de Preşedinte. Nu are relevanţă că ,,Toţi oamenii Preşedintelui” au votat Decizia CCR, privind neconstituţionalitatea reglementării amenzilor şi a conţinutului Decretelor prezidenţiale. Prin Decretele sale, Preşedintele şi-a văzut visul cu ochii, acela de a fi şi legiuitor.

Ludovic Orban, cutia de rezonanţă prezidenţială, debitează altă enormitate, pe care vrea s-o percepem ca genială.

După Decizia CCR, privind neconstituţionalitatea reglementării amenzilor, Orban emite o idioţenie. Că CCR a greşit uitându-se în Constituţie, în loc să vadă utilitatea amenzilor, acestea fiind date în interesul general al societăţii, în faţa cărora ar trebui să nu primeze principiile constituţionale. De parcă  prevederile Constituţiei apără interesele marţienilor rătăciţi pe Pământ. Din Constituţia de pe biroul lui Orban, lăsată de Viorica Dăncilă la plecare, lipsesc nişte pagini. Tocmai paginile care prevăd că astfel de amenzi ar putea fi date, dar numai dacă Guvernul lansează o lege specială pentru asta. Dacă politicienii, puşi de noi în Parlament, critică inexistenţa unei astfel de legi, bine fac, pentru că pentru aceasta au fost puşi acolo.

,,Efectul de placebo” al pilulei Anti–PSD.

 Pilula Anti–PSD a intrat în proiect din ianuarie 2017, înainte de coronavirus, încă de pe vremea Ordonanţei 13, cu care Dragnea dorea să-şi netezească calea spre alegerile prezidenţiale din 2019. Alegeri la care Klaus Iohannis nu ar fi avut şanse.

Ca Dragnea să fie scos din competiţie, Klaus Iohannis a ieşit în stradă, îmbrăcat în geacă roşie. Liviu Dragnea, pentru care nu am făcut nicio dată pasiune, am mai spus-o, a fost scos atunci din cursă pentru nişte dosare, cu rahaturi drept pretexte.

Pretexte, ca şi în dosarele lui Klaus Iohannis sau ale lui Ludovic Orban. Dar în bătălia pretextelor, ale lui Dragnea au fost mai convingătoare în faţa Justiţiei.

Recent la CEDO i s-a dat câştig de cauză Laurei Codruţa Kovesi, că a fost înlăturată nedrept din funcţie, prin Decret prezidenţial. Ca să se scoată, Klaus Iohannis dă vina pe PSD şi pe Tudorel Toader, şi o laudă acum pe Kovesi că ,,a făcut treabă bună”.

Oamenii normali ştiu astăzi cât de bine şi de ,,curat” a lucrat L.C.K, care a subordonat Justiţia, SRI–ului, prin celebrele protocoale. Dar după Klaus Iohannis, Justiţia a fost îngenuncheată numai de PSD.

Acum, Klaus Iohannis pregăteşte vesta anti–PSD  pentru Guvernul Orban, pentru că urmează o nouă moţiune de cenzură, în care Ludovic Orban va obţine şi mai puţine voturi de susţinere. Semn că tabăra ,,acoliţilor PSD” este în creştere.

Pentru alegerile parlamentare şi locale care urmează, Guvernul Orban şi PNL trebuie să treacă, atât proba de foc a gestionării crizei medicale, cât şi cea a crizei economice.

Klaus Iohannis consideră că românilor trebuie să li se fixeze bine în minte că, dacă pentru efectele coronavirusului în lume, este vinovată China, de amploarea efectelor în România, vinovat este PSD şi acoliţii.

Pentru că nu prea a avut ce citi pe prompter referitor la ce a muncit concret Guvernul Orban în perioada pandemiei, Klaus Iohannis ne-a citit că ,,PSD lucrează în Parlament mult, prost şi toxic”.

Într-adevăr, PSD a lansat două proiecte de legi, pe care Guvernul Orban le-a denunţat la CCR. La rândul său, CCR le-a declarat neconstituţionale. Asta l-a justificat pe Preşedinte să spună ,,mult, prost şi toxic” despre munca PSD.

Dar ,,prost şi toxic”, în raport cu deciziile CCR , a lucrat şi Preşedintele şi Guvernul Orban, cărora CCR le-a respins destule sesizări sau legi, ca neconstituţionale sau făcute aiurea.

,,Efectul de placebo” al pilulei Anti–PSD, lansată de Klaus Iohannis, vizează resetarea minţii românilor, care trebuie să se prezinte la urne, cu terapia încheiată, pentru victoria definitivă a liberalismului, sub flamura iohannistă.

În noua eră, a României resetate, nu vor intra cei atinşi de coronavirus, Dumnezeu să-i odihnească, şi cei atinşi de convingerile social–democrate, istoria să-i uite. Acum, când Klaus Iohannis spune PSD, nu se mai referă la Liviu Dragnea, care este un subiect fumat, devenind istorie, ci la milioanele de români, care nu se dau în vânt după liberalismul regăsit de Preşedinte.

În toată această prigoană iohannistă, Viorica Dăncilă sau Marcel Ciolacu, sunt doar victime colaterale, ca mulţi alţii.

Un om normal ar aştepta din partea lui Marcel Ciolacu, liderul actual al PSD, să iasă şi să demonteze punct cu punct, toate sofismele lui Klaus Iohannis. Dar Marcel Ciolacu nu iese la contraatac, ci doar îşi flutură capitulard din tranşee izmenele, motivând astfel că nu poate ieşi la atac în curul gol.

Citește știrea

Trending