Publicitate

■ Scrisoarea Pastorală de Paști 2018 a arhiepiscopului Ioan Robu

În Sărbătoarea Paștelui, noi, creștinii, retrăim o bucurie veche de 2000 de ani. O bucurie care a izbucnit pe neașteptate în fața unui mormînt găsit gol. Acea zi părea destinată tristeții și doliului, din cauza morții lui Isus. Dar, deodată, s-a umplut de bucurie. Maria Magdalena – ne spune Evanghelia – s-a dus dis-de-dimineață la mormînt, ca să-l plîngă pe Isus, care murise, și nu l-a mai găsit. Petru și Ioan au alergat și ei acolo, dar nu au văzut în mormînt decît giulgiurile așezate într-un colț și ștergarul, însă de Isus, nici urmă. Atunci în sfîrșit au înțeles, căci El le spusese încă dinainte că avea să învie din morți. De atunci a început să prindă contur tot mai clar planul lui Dumnezeu, Vestea cea bună, și anume că El ne iubește și vrea să ne mîntuiască pe noi, toți oamenii, prin Fiul său care a murit și a Înviat. Și care a fost și este răspunsul creștinilor la iubirea lui Dumnezeu? Unii creștini se îndepărtează de El și de învățătura lui; alții uită de Biserică, amintindu- și de ea poate de Crăciun și de Paști; alții, prin viața pe care o duc departe de legea creștină, par să fi uitat de Botezul primit. Cît de omenești sînt toate aceste atitudini; dar Biserica le cunoaște dintotdeauna. Știm că ea se autodefinește ca fiind „sfîntă și păcătoasă“; „sfîntă“, dar care are mereu nevoie de iertare și de dojană. Aceasta este cu adevărat Biserica și așa suntem și noi, unul fiecare dintre noi. De aceea Sărbătoarea Paștelui este pregătită de Postul Mare, timp în care prin fapte de pocăință și bunătate sufletească înlăturăm din suflet pornirile dezordonate, ispitele mîndriei, patimile și dorințele pămîntești, căutînd să redobîndim curăția inimii și vindecarea rănilor pricinuite de păcatele și de răutățile noastre. În felul acesta Biserica, adică noi, care formăm Trupul lui Cristos, ne reînnoim, ne purificăm privirea lăuntrică și înaintăm în înțelegerea misterului lui Cristos. Sfîntul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, într-o predică de Paști, atrăgea atenția credincioșilor asupra unei expresii misterioase pe care Isus o spusese ucenicilor săi atunci cînd le-a vorbit despre imediata sa moarte și înviere. Isus spunea: „Mă duc și vin la voi“ (In 14,28). A muri înseamnă a se duce. Chiar dacă trupul celui mort mai rămîne, el este plecat deja și noi nu-l putem urma. Însă în cazul lui Isus avem de-a face cu o noutate unică, ce schimbă lumea. În moartea noastră, plecarea este ceva definitiv; nu există întoarcere. Isus însă spune despre moartea sa: „Mă duc și vin la voi“. Tocmai cînd pleacă, El vine la noi. Plecarea sa inaugurează un mod cu totul nou și mai mare al prezenței sale. Prin moartea sa, El intră în iubirea Tatălui. Moartea sa este un act de iubire. Iar iubirea este nemuritoare. De aceea plecarea sa se transformă într-o nouă venire, într-o formă de prezență totală și fără sfîrșit. Ca noi toți, continuă Papa Benedict, în viața sa pămîntească Isus era legat de condițiile externe ale existenței trupești, adică de un anume loc și timp. știm că trupescul din noi pune limite existenței noastre. De exemplu, nu putem fi în același timp în două locuri diferite, iar timpul nostru se termină; între mine și celălalt stă zidul alterității și al diversității. Isus însă acum total transformat prin înviere și iubire este liber de orice limită sau barieră. El poate să treacă nu numai prin ușile încuiate (In 20,19), dar și prin cele care ne despart în diferite feluri pe unii de alții, „prin ușa închisă dintre ieri și astăzi, între trecut și viitor“ (ibidem). Isus a coborît pentru noi în apele negre ale morții. Însă, cum spune Scrisoarea către Evrei, în puterea sîngelui său a fost întors din moarte la viață: iubirea sa s-a unit cu cea a Tatălui și astfel, din adîncul morții, El a putut să revină la viață. Iar acum ne ridică și pe noi din moarte la viața adevărată. Ne atrage la El, care este Viața. Putem spune că ne ia de mînă și ne conduce prin istoria adesea întunecată a acestei lumi, plină de pericole și de amenințări, dar putem fi siguri că mergem cu Viața spre Viață. Sfîntul Grigore de Tours povestește despre un obicei care s-a păstrat peste secole, în diferite locuri ale Europei, și anume acela de a aprinde focul care se binecuvîntează în Noaptea de Paști cu ajutorul unui cristal sau al unei lupe, direct de la Soare: se primea din nou, ca să spunem așa, lumina și focul din cer, și astfel puteau să aprindă toate lumînările. Acesta este un simbol a ceea ce celebrăm în Noaptea de Paști. Cu radicalitatea iubirii sale, în care inima lui Dumnezeu s-a atins de inima omului, Isus Cristos a luat, într-adevăr, lumina din cer și a adus-o pe pămînt: lumina adevărului și focul iubirii care transformă ființa omului. El a adus lumina, și acum știm cine este Dumnezeu și cum este Dumnezeu; și mai știm și cum stau lucrurile referitoare la om, ce sîntem noi și care este scopul existenței noastre.

Sus inimile!

Noi am primit la Botez focul acestei lumini cerești. De aceea, și în Biserica din primele secole, Botezul era numit „sacramentul iluminării“: lumina lui Dumnezeu a intrat în noi și așa am devenit fii ai luminii. Și nu voim să lăsăm să se stingă această lumină a adevărului, care ne arată calea. Dorim să o ferim de puterile care vor să o stingă pentru a ne băga în întunericul în care nu-l putem vedea nici pe Dumnezeu, nici pe noi înșine, nici pe aproapele nostru. Noi nu suntem chemați la întuneric, ci la lumină! La Sfînta Liturghie din Noaptea de Paști noi facem reînnoirea făgăduințelor de la Botez. Dar putem spune că astfel, an de an, reaprindem această lumină. Și spunem că, credem și mărturisim că lumea și viața noastră își au izvorul existenței în Gîndul și Iubirea veșnică a lui Dumnezeu Creatorul a toate. Credem și mărturisim că în Isus Cristos, în întruparea sa, în crucea și învierea sa ni s-a descoperit Fața lui Dumnezeu; că în El, Dumnezeu este prezent în mijlocul nostru, ne unește și ne conduce spre scopul nostru, spre Iubirea veșnică. Credem și mărturisim că Duhul Sfînt ne dă cuvîntul adevărului și ne luminează inima. Credem că în comuniunea Bisericii devenim cu toții un singur trup cu Domnul și astfel întîmpinăm împreună învierea și viața veșnică. Dumnezeu ne-a dat lumina adevărului. Această lumină este împreună foc și putere a lui Dumnezeu, forță care nu distruge, dar care vrea să transforme inimile noastre, ca să devenim, într-adevăr, oameni ai lui Dumnezeu, făcători și purtători de pace în această lume. În Biserica de la începuturi era obiceiul ca episcopul sau preotul, după predică, să le spună credincioșilor aceste cuvinte: „îndreptați-vă acum spre Domnul!“ și asta însemna ca ei să se întoarcă spre Est, în direcția răsăritului soarelui, ca semn al lui Cristos care vine și pe care îl întîmpinăm în celebrarea Euharistiei, sau spre o icoană a lui Cristos, sau spre Sfînta Cruce. Prin poziția corpului, de asemenea, se arăta îndreptarea sufletului spre Isus Cristos, spre Dumnezeul cel viu, spre adevărata lumină. în afara acestui îndemn, mai era unul care se aude și astăzi la Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie: „Sursum corda“ – Sus inimile!, care ne îndeamnă să ieșim afară din toată încurcătura preocupărilor noastre, a lucrurilor și a dorințelor noastre; sus inimile și tot interiorul vostru! În ambele îndemnuri suntem oarecum chemați la o reînnoire a Botezului nostru. „îndreptați-vă acum spre Domnul!“: mereu și iarăși trebuie să renunțăm la direcțiile greșite, în care mergem atît de des cu gîndul și cu fapta. Mereu trebuie să ne îndreptăm spre El, care este Calea, Adevărul și Viața. Mereu și din nou trebuie să devenim adevărați convertiți, îndreptați cu toată viața spre Domnul. și mereu, din nou, trebuie să lăsăm inima noastră să se smulgă din forța gravitației care o trage în jos și să o ridicăm sus: în adevăr și iubire. „Sus inimile!“ Îi mulțumim lui Isus înviat din morți că prin puterea cuvîntului său și a sfintelor sacramente ne conduce spre calea cea dreaptă și trage sus, spre El, inimile noastre! și-l mai rugăm să ne facă pe toți oameni ai luminii, plini de focul iubirii sale! Tuturor, vă doresc din toată inima Sărbători Pascale binecuvîntate! Cristos a înviat!

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.