Publicitate

Contemporan fiind cu evenimentele din decembrie 1989, nu mi se poate impune a nega existenta unei vaste si complexe miscări revolutionare, care din punct de vedere istoric, s-a întins pe mai multe etape, între 16 decembrie 89 si 20 mai 1990, până la finalizare. Istoria ne oferă suficiente exemple în care o revolutie, care presupune o schimbare de regim politic într-un timp relativ scurt, nu poate fi realizată de către populatie, dacă nu beneficiază de sprijinul direct sau tacit, al Armatei si al celorlalte institutii de fortă. Revolutia, cu startul Timisoarei în 16 decembrie, a fost făcută de către populatie, fără nici un sprijin din partea Armatei. Ulterior, în faza pe Bucuresti, Armata si institutiile de fortă s-au implicat, de o parte sau de alta, după meandrele intereselor interne si externe. În ambele etape, 16-22 decembrie si 22-27 decembrie, s-au înregistrat morti si răniti. În ziua de 22 decembrie 89, după anuntul postului national de televiziune de la ora 12,51, despre fuga Ceausestilor, populatia României a iesit în stradă, preluând controlul civil asupra institutiilor, anihilând autoritatea comunistă asupra acestora. Există frustrati care din 1990 până în prezent, o tin langa că Revolutia a fost furată de către „emanatii“ acesteia, recte, de către echipa FSN-ului în frunte cu Ion Iliescu. Acesti frustrati neagă tranzitia si actul de vointă istorică a populatiei, de la 20 mai 1990.

Parchetul General ne anuntă că Revolutia nu a fost furată, pentru că nu a existat. A existat o Lovitură de stat, care nu putea fi furată

Dosarele Revolutiei au fost clasate în octombrie 2015. Ca urmare a unei cereri CEDO, pe 17 iunie 2017, Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus redeschiderea acestor dosare, pentru a se extinde ancheta si a solutiona o nouă încadrare, de „Crime împotriva umanitătii“. Se impunea Parchetului General -Sectia Militară, să stabilească corect situatiile de fapt, petrecute în perioada 16-30 decembrie 1989. Această nouă încadrare nu se putea realiza decât după o temeinică analiza a perioadelor anterioare evenimentelor, din timpul si ulterioare acestora, precum si contributia unor factori externi în prăbusirea unor regimuri comuniste din Europa de Est, care a fost mai mult decât esentială. În locul unei astfel de abordări complexe, ne-am trezit că Parchetul General, pe solutia repede-înainte, a finalizat concluziile, în circa 6 luni, rezolvând ceea ce parchetele anterioare nu rezolvaseră în 25 de ani. Într-un comunicat al Sectiei Militare a Parchetului General, din ziua de luni 18 decembrie 2017, au fost lansate oficial în spatiul public, cel putin trei tentative de diversiune manipulatorie, asupra opiniei publice. Prima diversiune – că nu a existat o Revoltă sau Revolutie în decembrie 89, ci o Lovitură de stat. A doua diversiune – că în decembrie 89 nu a existat nici un vid de putere. A treia diversiune – că existenta teroristilor a fost o diversiune a echipei FSN-Iliescu. Procuratura Generală, declară că „crimele împotriva umanitătii“, în acest context, au fost săvârsite de către gruparea FSN-Iliescu în perioada 23-27 decembrie 89, având drept pretext legitimarea preluării puterii de către gruparea Iliescu. Pretextul este o mare gogomănie, dacă tinem cont că Iliescu fusese promovat încă de cu doi ani înainte de către postul de radio Europa Liberă si a fost asimilat ca „omul providential“ de către majoritatea românilor, încă de la prima sa aparitie televizată din seara zilei de 22 decembrie. Bătălia pentru consolidarea noii puteri s-a finalizat odată cu alegerile din 20 mai 1990. Pe de altă parte, asertiunea că „Crimele“ au constituit pretextul executiei rapide a cuplului Ceausescu, este o si mai mare gogomănie. Pentru executare, erau suficienti mortii Timisoarei. Desigur, despre legitimitatea procesului Ceausestilor, este loc pentru ample dezbateri. Mediatizarea comunicatului recent al Parchetului General are atât menirea să ne inducă cât este de eficient si competent acesta, precum si care este rolul de făcători de istorie, a noii echipe de procurori militari, cât si menirea de a ne proiecta noul esafod pe care vor fi elaborate acuzele asupra acelora vizati a fi executati pentru salvarea statistică a DNA-ului.

Prima diversiune a Parchetului General – „Revolutia a fost o Lovitură de stat

Procurorilor militari li s-a cerut redeschiderea Dosarelor Revolutiei pentru a stabili circumstantele si autorii, responsabili de crimele săvârsite după ora 13,30 a zilei de 22 decembrie 1989, oră la care Ceausescu si-a pierdut toate prerogativele. Apoi, este în sarcina instantelor de judecată să confirme circumstantele si responsabilitătile autorilor, si să aplice sanctiunile cuvenite. Nu este în sarcina Procurorilor militari să stabilească dacă în decembrie 1989 a fost Revolutie sau Lovitură de stat. Aceasta este în sarcina istoricilor, ca mai apoi să scrie „Istoria Revolutiei“, tinând cont de argumente pertinente, nu de alegatiile vecine cu bătutul câmpilor, ale unor procurori, ale căror rechizitorii sunt incompatibile cu istoria reală. În lumina unor situatii, relevate si de către procurori, se poate întelege lesne că evenimentele din decembrie 89 nu ar fi avut rezultatul scontat, dacă alături de populatie nu ar fi participat complementar si Armata. Un astfel de comportament complementar se regăseste în mai toate revolutiile de după 1900 si nu le-a numit nimeni Lovituri de stat. Prin această diversiune a Parchetului General se anulează întreaga semnificatie a jertfelor revolutiei si eroii Revolutiei vor trebui să-si schimbe statutul în eroii Loviturii de stat. S-a ajuns la aberanta situatie în care istoricii vor trebui să se alinieze la concluziile Parchetului General, care va trebui să supervizeze astfel orice carte de istorie.

A doua diversiune a Parchetului General – „În decembrie 1989 nu a existat vid de putere Consider că această diversiune este perla coroanei. Cel putin în ziua de 22 decembrie, între orele 13,30, când a fost prins Ceausescu si ora 22, când a fost înfiintat CFSN, ca primă structură de decizie, în mod cert a existat un vid de putere. Structurile similare teritoriale s-au înfiintat pe 23 decembrie, pe 24 si chiar pe 25 ceea ce a prelungit vidul de putere. Procurorii militari au sustinut diversiunea cu „lipsa vidului de putere“, argumentând că au consultat niste facultăti de Drept din Bucuresti, Cluj si Iasi. Procurorii au ignorat cu obstinatie faptul că istoria o scriu istoricii, nu facultătile de drept. Aberatia cu „lipsa vidului de putere“, dezvăluie si altă fată a diversiunii. Sugerează continuitate între actul guvernării fostului regim si actul guvernării noului regim, sustinând astfel partizanii teoriei instalării puterii „neocomuniste“, negând existenta obiectivă a tranzitiei.

A treia diversiune – „Existenta teroristilor a fost o diversiune a grupării FSN – Iliescu

Terorist este orice persoană care produce groază, panică sau comite acte de terorism. Acte de terorism au existat permanent, la Timisoara, Bucuresti si în tară.. La Timisoara nu a existat gruparea FSN – Iliescu, dar nici altă grupare, care să beneficieze de existenta reală a diversiunii cu teroristii. Procuratura se joacă cu focul când sustine că nu au existat teroristi, pentru simplul motiv că nimeni nu a fost arestat sau retinut sub această acuză. Este de notorietate faptul că în acele zile, sumedenie de servicii străine îsi plimbau agentii prin România, ca printr-un sat fără câini. Au existat indubitabil teroristi interni si externi, atâta timp cât au existat actiuni teroriste, morti, răniti si pagube materiale. Teroristii interni erau oameni din rândurile Armatei, ai altor structuri de fortă, si din rândul populatiei civile. Desi de-a lungul vremii au fost semnalate acte de terorism produse de străini, faptul că din ordin, solidaritate sau alte motive, acestia nu au fost retinuti sau au fost eliberati, nu înseamnă că trebuie justificată incapacitatea procurorilor, de a face lumină în acest domeniu. Procuratura Militară a stabilit că victimele decedate după 22 decembrie 89 nu au fost ca urmare a unor „acte teroriste“, ci ca urmare a unor „diversiuni militare“, din partea Armatei Române si a serviciilor. După mintea procurorilor, „diversiunea militară“ nu poate fi asimilată cu „act terorist“, desi efectul este acelasi, morti si răniti. Românii sunt manipulati în sensul că nu trebuie să vadă peste tot teroristi, pentru că în realitate, actele de terorism au fost diversiuni militare efectuate de militari sau civili români. Diversiunea procurorilor nu trebuie să înregistreze fracturi de logică, atunci când ei recunosc că „diversiunile militare“ au avut drept consecintă decesul, rănirea sau mutilarea unor cetăteni. După mintea acestor procurori calitatea de militar sau agent diversionist este incompatibilă cu calitatea de terorist, asa că după ei teroristi nu au existat si „actele de terorism“ au fost efectuate de către extraterestrii. (Ioan Bivolaru)

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.