Contactează-ne

Actualitate

Amazoanele PSD, senatoarea Ecaterina Andronescu şi primarul Bucureştiului Gabriela Firea au declanşat acţiunea „scoaterea din fundătură a partidului“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cele două amazoane social-democrate au dovedit şi dovedesc în continuare că au coloană vertebrală din convingere, nu din oportunism. Sunt inteligente, cu bibliotecă la purtător, au personalitate şi tăria opiniilor, ingrediente necesare pentru a fi cotate cu credibilitate. Într-un partid, în care Liviu Dragnea şi pretorienii săi au eliminat meritocraţia din competiţia internă de partid, promovînd nulităţile doar pe criteriul obedienţei probate, revoluţia celor două doamne poate fi şi un semnal din partea intelectualilor din partid marginalizaţi. Pentru a putea purta bătălia acestor amazoane, mai bărbate decît bărbaţii, şi-au asumat riscul de a-şi amputa singure orice acces în structurile partidului, pentru a putea lupta nestingherite de constrîngerile interne de partid. Au declarat, independent una faţă de cealaltă, să sunt conştiente că ar putea fi obligate să se limiteze la poziţia de simplu membru PSD sau poate nici la atâta. Gestul public al celor două doamne ale PSD-ului va ocupa în mod cert una din paginile acestui partid. Răbufnirea lui Firea poate fi socotită urmare a ieşirii Ecaterinei Andronescu, dar şi a acumulărilor anterioare de pe un răboj al răbdării epuizate.

Mesajul celor două vechi membre PSD care au tulburat liniştea celor 67 din Comitetul Executiv Naţional reflectă nemulţumirea unor intelectuali din partid

Atât Andronescu, cât şi Firea, solicită reinventarea dialogului şi dezbaterea în PSD, pentru eliminarea monopolului lui Dragnea asupra deciziilor, dar şi reintroducerea promovării doar pe criterii de competenţă. Nu că loialitatea faţă de partid nu ar fi un criteriu necesar, dar aceasta a ajuns criteriul dominant în promovare. Nu contează dacă eşti mediocru, important este să fii loial. Este suficient că Dragnea deţine toate atributele competenţei, având „mansarda“ mobilată suficient. Reacţiile venite dinspre haremul politic al lui Dragnea, menite să definească poziţia celor două colege de partid, au pendulat între calificativele de „cotoroanţă“ şi „mahalagioaică“, ceea ce dovedeşte spaima autorilor în legătură cu interesele lor. Concluzia celor două militante este că atunci când conducerea partidului este concentrată într-o singură mână, aceasta nu poate duce partidul decât într-o fundătură. Este şi convingerea mea, precum şi a multor prieteni, cărora le pasă de soarta PSD. Loialitatea faţă de partid a constituit o problemă a anilor 2000, când migraţia de la un partid la altul a aleşilor devenise sport naţional. Între timp, acest sport a fost reglementat de legea antimigraţie, ceea ce nu justifică acum înlocuirea competenţelor cu loialitatea, tinzând spre obedienţă. Cine confundă loialitatea faţă de partid, cu loialitatea faţă de lider, identifică liderul cu partidul şi lozinca „Ceauşescu – PCR“, de care am scăpat în ’89, nu trebuie înlocuită cu lozinca „Dragnea – PSD“. Nemulţumirile publice ale celor două doamne nu sunt ifosele unor ofuscate, ci sunt semnale reale de nemulţumire cel puţin a unei părţi din oamenii de valoare ai PSD-ului, marginalizaţi de noii veniţi instalaţi.

Istoria PSD, de după 2016, poate fi descrisă parafrazând biblic „La început a fot decizia şi decizia era la Dragnea“

Astăzi deciziile în PSD sunt cantonate doar la Dragnea şi, cu excepţia unui grup restrâns de pretorieni, ceilalţi iau cunoştinţă de conţinutul acestior decizii post-factum, doar din presă. Forurile statutare, în care ar trebui dezbătute problemele şi luate deciziile principiale, au fost fie ignorate, fie desfiinţate. În legătură cu problemele şi deciziile, în PSD nu au existat tribune de dezbatere, dar nici reacţii interne. În schimb, întreg partidul şi-a consumat energiile doar în reacţii la adresa adversarilor. Pretorienii lui Dragnea reclamă zgomotos că acţiunile celor două amazoane slăbesc partidul şi oferă muniţie adversarilor politici cu care scufundă nava amiral a Stângii. Unii s-au speriat, alţii au sperat că ieşirea din front a celor două doamne va stârni un tsunami care va întoarce PSD-ul cu chila în sus. Personal, consider că nuacţiunea celor două slăbesc partidul, ci lipsa dialogului real.

Reacţiile liderilor judeţeni şi ale secretarului general adjunct Codrin Ştefănescu nu fac decât să confirme falimentul democraţiei în PSD

Codrin Ştefănescu scapă „porumbelul“, trâmbiţând belicos că reacţia conducerii PSD la mesajele doamnelor Andronescu şi Firea va fi făcută publică peste 2-3 săptămâni, când va fi convocat un nou Comitet Executiv unde se vor regla lucrurile „cum nu se aşteaptă nimeni“. Până atunci nu va exista nici o dezbatere pentru luarea unei decizii. Va fi decretată „silenzio stampa“ în PSD, iar decizia va fi aflată de poporul PSD prin presă, ca până acum. Aceeaşi trâmbiţă, care nu a mai evoluat pe traseul dintre Corneliu Vadim Tudor şi Liviu Dragnea, a mai adăugat un porumbel la stol, taxând public mesajele celor două doamne ca fiind o formă de „dizidenţă“ şi că aceasta nu este văzută cu ochi buni în PSD. După mintea ipochimenului, Andronescu şi Firea se fac vinovate că au îndrăznit să facă public „secretul lui Polichinelle“, adică disensiunile din PSD. Reacţiile liderilor judeţeni au fost diverse. Dacă la gestul Ecaterinei Andronescu, liderii judeţeni şi-au etalat public reacţiile critice la adresa acesteia, la gestul Gabrielei Firea, reacţiile acestora nu au depăşit faza „batista pe ţambal“ , în încercarea de a minimaliza efectul gestului. Reacţia oficială împotriva lui Firea a fost mult mai rezervată, considerându-se că aceasta reprezintă o miză mult prea mare, ca prima general al Capitalei şi ca vicepreşedinte PSD.

Andronescu şi Firea au devoalat criza internă existentă, care nu poate fi rezolvată vorbind pe şoptite

În PSD există o criză reală, pe care cei 67 de membri ai Comitetului Executiv, aleşi de Dragnea, nu o mai pot masca sub drapajul principiilor solidarităţii de partid şi a spălării rufelor în familie. Andronescu şi Firea au ridicat vălul tăcerii, arătând în primul rând celor care votează PSD-ul că de multă vreme în acest partid nu mai există comunicare. Principala pârghie de comunicare dintre partid şi poporul PSD este presa şi pagina de Facebook. Unii talibani PSD consideră că „preşedintele PSD este o instituţie care trebuie respectată şi susţinută necondiţionat“. Aceştia uită deliberat că într-un partid care se respectă există şi o ierarhie democratic aleasă, care asigură controlul piramidal asupra tuturor, „de la vlădică la opincă“. Uită aceştia că Liviu Dragnea s-a desprins de structura democratică, plasându-se cu mult deasupra Congresului, care este autoritatea supremă în partid. Pentru Dragnea, congresele PSD nu pot fi decât mitingurile PSD la care trebuie aduşi cel puţin 250 de mii de membri. Demersurile celor două ar trebui să constuie actul de naştere al polului de rezistenţă din partid, nu actul de destrămare a acestuia. Desigur că acţiunea celor două vajnice doamne şochează pe unii pesedişti mai slabi de înger, dar trebuie înţeles că ajuns într-o fundătură, PSD riscă să-şi piardă identitatea de partid democratic.

Citește știrea
Advertisement
loading...
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Luna lui „Cuptor“ nu şi-a meritat renumele

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ pînă la final de lună nu va fi prea cald ■ abia spre sfîrşitul intervalului vor fi 28 de grade ■ nu scăpăm de instabilitate ■ săptămîna viitoare sînt anunţate precipitaţii ■

Anul acesta, luna lui Cuptor nu prea şi-a meritat numele. Cu excepţia cîtorva zile de la începutul intervalului, vremea a fost capricioasă, a plouat destul de mult şi au fost zile destul de reci. Frecvent s-au înregistrat valori termice sub media perioadei, iar la un moment dat pe crestele montane au fost temperaturi de numai 2 grade noaptea şi o maximă diurnă ce nu a depăşit 4 grade. Nici de acum înainte nu va fi deosebit de cald, dar nici prea rece. Se anunţă vreme amestecată şi abia spre finele lunii, în cea mai caldă zi termometrele vor indica 28 de grade. Vor fi ploi în majoritatea intervalului, în special după amiază, iar uneori sînt anunţate furtuni. Aşa sînt previziunile publicate pe site-ul ANM. Conform sursei citate, pe 20 iulie, la amiază, în Piatra Neamţ termometrele vor indica vreo 25 de grade. Va fi bine în prima parte a zilei, dar după amiază ar putea veni furtună cu toată suita de fenomene – tunete, fulgere şi descărcări elctrice. Noaptea vremea se calmează şi pe fondul unui cer mai mult senin se vor înregistra 15 grade. Ceva mai bine va fi duminică, 21 iulie, cînd în zona noastră avem promisiuni de o vreme mai caldă, 27 de grade la umbră. Cerul va fi degajat şi după lăsarea întunericului cînd se vor înregistra 17 grade. Dacă prognoza se adevereşte, luni avem la început timp bun, apoi vor fi iarăşi furtuni. În cel mai cald moment nu vor fi mai mult de 25 de grade. După lăsarea întunericului va fi mai cald decît în intervalul precedent, 18 grade. Marţi, 23 iulie, se anunţă soare, dar ploi în aversă mai după amiază. Maxima diurnă nu trece de 24 de grade, iar minima nocturnă se opreşte la 18 grade. Fix pe acelaşi model va fi vremea şi miercuri, dar se păstrează condiţiile meteo şi joi, 25 iulie: soare, ploi după amiază, 24 de grade ziua şi cam 17 grade după lăsarea întunericului. Abia de vineri, 26 iulie, scăpăm de ploi, va fi o zi cu cer degajat şi sensibil mai cald, cu pînă la 25 de grade ziua şi numai mult de 18 grade după lăsarea întunericului. Dacă previziunile se adeveresc, cea mai caldă zi pare a fi cea de sîmbătă, 27 iulie, cînd va fi cer variabil cu soare şi o maximă de zile mari, 28 de grade la umbră cea ce înseamnă că în plin soare vom resimţi valori mai ridicate. Cădura de peste zi nu influenţează şi regimul termic nocturn şi minima rămîne cantonată la valoarea de 18 grade Celsius.

Citește știrea

Actualitate

Încep sărbătorile sfinţilor nemţeni

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ pe 21 iulie vor fi sărbătoriţi Sfinţii Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche

La mănăstirile nemţene începe seria sărbătorilor dedicate celor nouă sfinţi nemţeni, care au fost canonizaţi în 2008, printr-un ceremonial impresionant desfăşurat la Mănăstirea Neamţ. Primii vor fi omagiaţi sfinţii Rafail şi Partenie de la schitul Agapia Veche, care vor fi prăznuiţi duminică, 21 iulie. Pomenirea lor va începe sîmbătă seara, cu o slujbă de priveghere, iar la primele ore ale dimineţii următoare maicile şi pelerinii vor porni în procesiune de la Mănăstirea Agapia spre schitul Agapia. În curtea schitului va fi oficiată Sfînta Liturghie, la care sînt aşteptaţi să ia parte membrii comunităţii monahale şi mulţi credincioşi, ce vor fi poftiţi şi la obişnuita agapă de la finalul evenimentului religios. Cuviosul Rafail a fost monah în vechiul aşezămînt călugăresc Agapia din Deal şi se spune că s-ar fi născut în satul Bursucani, din ţinutul Bîrladului. A plecat din tinereţe la renumita mănăstire nemţeană unde a fost călugărit sub numele de Rafail. A trăit o perioadă în inima munţilor, iar după ani de rugăciune şi asceză a devenit îndrumător al fraţilor din obşte. Toţi îl priveau ca pe o icoană a virtuţilor, iar în pomelnicele vechi este numit Fericitul stareţ Rafail. Se spune că încă din timpul vieţii făcea minuni, dar şi după ce a trecut la cele veşnice la mormîntul său mergeau mulţi bolnavi pentru a se vindeca. Ucenici săi i-au dezgropat moaştele şi le-au aşezat în biserică spre închinare. Sfîntul Partenie a trăit în secolul al VII-lea, fiind urmaşul sihaştrilor din Munţii Agapiei. Tradiţia spune că Sfîntul Partenie a sihăstrit în muntele „Scaunele“, după modelul pustnicilor dinaintea sa: ziua se ruga în singurătate, mai ales cu Psaltirea pe care o ştia pe dinafară, iar la apusul soarelui gusta puţin din pîine şi legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, în timp ce împletea coşuri. Dormea puţin cînd obosea, în laviţe(scaune) aşezate între trunchiurile de brazi, de aici şi numele muntelui şi al poienei în care a sihăstrit. Ucenicii duceau coşurile la tîrg şi le vindeau, iar cu banii astfel cîştigaţi cumpărau hrană şi cele necesare traiului pustnicesc. A trecut la cele veşnice în 1660, iar cînd trupul său a fost dezgropat, după tradiţie, s-a găsit neputrezit, moaştele fiind ascunse pentru o perioadă lungă de timp. Pe lîngă Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia Veche au mai fost trecuţi în rîndul sfinţilor în acelaşi an Cuviosul Iosif de la Văratec, Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu, Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pîngăraţi, Cuv. Chiriac de la Tazlău şi Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani.

Citește știrea

Actualitate

„Tenisul e altfel la Wimbledon; aşa şi hipismul e mai elegant pe iarbă“

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ interviu cu Vadim-Glad Iavorovski, şef de pistă la Cupa TCE 3 Brazi şi director tehnic în cadrul Federaţiei Române Ecvestre

Rep: Domnule Vadim Iavorovski, veniţi periodic la Piatra Neamţ, la evenimentele găzduite de Baza Hipică. Ce aşteptări aveţi acum, cînd se reia tradiţia concursurilor internaţionale după o pauză de 10 ani?

V. I: Mai ales după ce am aflat la şedinţa tehnică faptul că avem un set de obstacole noi, aşteptările mele sînt foarte mari şi chiar sînt convins că va fi un concurs extraordinar.

Rep: Ce înseamnă aceste noi obstacole pentru dumneavoastră, ca oficial desemnat să le gestionaţi în timpul probelor de concurs?

V. I: În primul rînd, designul lor este mult mai atrăgător. Setul de obstacole folosit pînă la acest concurs la Baza Hipică era vechi de vreo 15 ani. Obstacolele comandate şi aduse pentru Cupa TCE 3 Brazi sînt create din materiale mult mai uşoare, ceea ce ne ajută şi pe noi la mobilitate, le putem muta mai uşor între probe. Avînd în vedere că e un concurs pe iarbă, obstacolele trebuie mutate foarte des ca să nu se strice gazonul.

Rep: Baza Hipică de la Piatra Neamţ este printre puţinele cu teren de iarbă pentru concursurile de sărituri peste obstacole…

V. I: Practic, în România avem concursuri pe iarbă de acest gen doar la Piatra Neamţ şi la Sânnicolau Mare, în Timiş. În rest, pe celelalte baze hipice este teren textil cu nisip unde nu contează dacă rămîne un obstacol în acea zonă de la începutul concursului şi pînă la sfîrşit, deşi nu se întîmplă nici acolo aşa. Şi pentru ochiul publicului e mult mai plăcut, cînd vezi că aceste obstacole nu sînt în acelaşi loc.

Rep: Cum percep caii aceste obstacole în concurs şi cum lucrează sportivii în aceste probe de sărituri?

V. I: Unghiul de vedere al cailor este foarte mare, ei practic văd la peste 310 grade. Un cal nu vede doar 10-15 grade în faţa nărilor şi 10-15 grade în spatele lor, am putea spune că acesta este „punctul mort“. Eu avînd Level 2 Jumping Course Designer International, a trebuit să mă documentez şi am învăţat foarte multe de textura obstacolului, de forma sa – dacă e format din mai multe bare, sau dacă e compact, din ziduri.

Rep: E importantă şi culoarea acestor obstacole?

V. I: Culoarea contează foarte mult. Caii văd foarte bine contraste. La caii tineri, sau atunci cînd sînt probe de călăreţi începători, e foarte bine să ai obstacole cu contrast foarte puternic pentru a fi uşor de perceput de cai.

Rep: Caii pot avea reacţii imprevizibile la anumite culori?

V.I: Există o singură discuţie la obstacolele de culoare albastră, deoarece caii asociază albastrul cu apa. Aşa cum se ştie, în lanţul trofic, calul este un animal vînat, nu un prădător. Singura slăbiciune a cailor sălbatici era atunci cînd mergeau să se adape şi nu mai vedeau pericolul şi a rămas acea frică. Sînt foarte mulţi cai chiar la nivel de Campionat Mondial sau Olimpiadă care la acel obstacol numit „Rivieră“ – fără înălţime ci doar cu 4,5 metri de apă, la care caii ajung să facă greşeli – să calce în apă, sau să refuze să sară din cauza acestei reticenţe la culoarea albastră.

Rep: Ce alte probleme mai trebuie gestionate în concursurile de sărituri peste obstacole?

V.I: Primul obstacol dintr-un concurs, şi mai ales unde sînt cai tineri, sau călăreţi începători trebuie să fie amplasat spre ieşire. Atunci cînd calul intră în teren şi se trezeşte singur, fiind un animal de turmă, caută să meargă spre ieşire. Şi atunci, ca să dai încredere şi calului şi călăreţului, primul obstacol trebuie amplasat astfel încît să sară spre ieşire.

Rep: Cum arată condiţiile de concurs pentru această întrecere internaţională?

V.I: Un concurs de sărituri peste obstacole pe iarbă, şi într-o zonă împădurită este mult mai frumos şi mai confortabil pentru cai. Fac o comparaţie şi cu tenisul: la Wimbledon e cu totul altfel decît pe zgură, sau pe hard, la fel şi hipismul e mai elegant pe iarbă. Dar e mult mai greu de întreţinut o astfel de suprafaţă. La Piatra Neamţ terenul de concurs arată foarte bine şi sper să nu plouă astfel încît să fie afectat aspectul gazonului.

Citește știrea

Trending