Contactează-ne

Politica

Alegerile europarlamentare din 26 mai au fost fraudate cu iniţiativa lui Klaus Iohannis

Știre publicată în urmă cu

în data de

A devenit notoriu faptul că alegerile europarlamentare din 26 mai au fost fraudate în ce priveşte nerespectarea unor proceduri de desfăşurare a procesului electoral. Despre amploarea acestor fraude urmează să se pronunţe, atât instanţele de judecată sesizate, cât şi Comisia parlamentară de anchetă a neregulilor înregistrate cu ocazia votului pentru Referendum şi pentru alegerile europarlamentare. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că pentru 26 mai, preşedintele tuturor românilor a impus ca, simultan cu alegerile europarlamentare, să se desfăşoare şi aşa zisul Referendum pentru justiţie. Impunerea la acea dată a referendumului a şocat, din cel puţin trei puncte de vedere. În primul rând, pentru că exista recomandarea organismelor europene ca alegerile europarlamentare să nu fie viciate de existenţa simultană a altor evenimente, precum un referendum. În al doilea rând, pentru că acest referendum a fost proiectat de Klaus Iohannis să aibă loc doar cu 29 de zile înainte, fiind astfel limitate substanţial şansele unei eficiente organizări privind desfăşurarea. Aceasta a fost una din cauzele aglomerărilor de la unele secţii de votare, în special din străinătate. În al treilea rând, pentru că intenţia declarată a lui Klaus Iohannis a fost ca temele referendumului să testeze şi să potenteze reacţia anti-PSD a electoratului, chemat la urne să decidă ce şansă acordă partidelor în alegerile europarlamentare, desfăşurate simultan cu referendumul. Explicând rostul referendumului, Klaus Iohannis a declarat public românilor că „votând pentru referendum, votează împotriva PSD“. Această declaraţie a incitat la fraudă. Toate temele referendumului au fost justificate public de Klaus Iohannis, atunci când a dat semne că le-a înţeles sensul, că vrea să afle astfel cine este cu el şi cine cu PSD. Joi, 18 iulie, Curtea Constituţională a decis în unanimitate că una din temele referendumului, formulată de Klaus Iohannis, a fost neconstituţională.

Tema privind interdicţia graţierii şi amnistiei faptelor de corupţie pusă în dezbaterea referendumului a fost NECONSTITUţIONALĂ!

Decizia Curţii Constituţionale demască întreaga maşinaţiune a manipulării electoratului, prin intermediul unui referendum cu teme extrem de populiste, dar neconstituţionale, pentru a scoate din joc un partid advers. Klaus Iohannis şi-a atins scopul, indiferent cât de neconstituţionale au fost mijloacele. Nu poate fi susţinută teza că preşedintele Klaus Iohannis habar nu avea că temele referendumului erau neconstituţionale. Interesul lui a fost să îndepărteze cât mai mult PSD-ul de pârghiile puterii şi implicit de scaunul Cotroceniului, pe care şi l-a rezervat. Interesul lui Klaus Iohannis nu a fost să exceleze în garantarea respectării Constituţiei. Dacă formal au existat disfuncţionalităţi în procesul de votare, pentru alegeri şi referendum, care au viciat în oarecare măsură rezultatele votului pentru alegeri, acum, după decizia Curţii Constituţionale, rezultă cu certitudine că aceste rezultate au fost serios afectate, de tema neconstituţională a referendumului. În orice ţară, cu sănătoase principii democratice, această decizie a Curţii Constituţionale ar declanşa procedurile de anulare a rezultatelor referendumului şi a alegerilor europarlamentare, rezultate viciate din start. Este falsă aserţiunea că referendumul este mai mult decât o consultare a populaţiei şi că această consultare are putere de decizie. Rezultatele alegerilor europarlamentare au surprins pe toată lumea, inclusiv pe marii câştigători ai scrutinului. Surpriza a fost însă programată de Klaus Iohannis. Surprinderea generală, inexplicabilă atunci, pe 26 mai, este clarificată acum de către Curtea Constituţională. După anunţarea deciziei Curţii Constituţionale au apărut reacţii publice diverse. Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a cerut demisia lui Klaus Iohannis, pentru că prin referendum a afectat grav rezultatul alegerilor în scopul dorit de acesta, atentând asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Ludovic Orban, preşedintele PNL, cu pretenţii de a fi prim-ministrul României, s-a declarat neplăcut surprins de decizia Curţii Constituţionale care, cu nici o lună în urmă, validase Referendumul. Penibilul acestei declaraţii devoalează faptul că Ludovic Orban este în mare confuzie, neexistând nici o legătură între valabilitatea eeferendumului, ca număr de voturi şi neconstituţionalitatea temelor referendumului. Dan Barna, preşedintele USR, cu pretenţii de a fi preşedintele României, a declarat setenţios că „CCR este vârful de lance al penalilor“, atacând fără scrupule imaginea Curţii Constituţionale şi implicit independenţa judecătorilor acesteia. Înfiorătoare perspectivă pentru români, în a fi puşi să voteze pentru ca astfel de oameni să-i conducă.

Este exclus ca Klaus Iohannis să nu fi ştiut că Referendumul său este un atac frontal la demnitatea electoratului, abandonând astfel rolul său de garant al libertăţilor fundamentale ale omului

În primul rând, Klaus Iohannis ştia foarte bine că graţierea şi amnistia nu pot face obiectul consultării populaţiei, fie şi prin referendum. Graţierea sau amnistia este inclusă în lista de drepturi fundamentale ale fiecărui om. Ludovic Orban, această trompetă din arsenalul vocal al preşedintelui Iohannis, a fost categoric, pronunţându-se public că penalii nu pot avea drepturi fundamentale şi pe cale de consecinţă aceştia nu sunt oameni, pentru că nu au drepturi. Prin întrebarea neconstituţională a referendumului, Klaus Iohannis a inclus subliminal în mintea votanţilor la europarlamentarecă orice corupt, în România, nu poate proveni decât din PSD. De parcă nici nu ar exista dosare penale şi sentinţe pentru atâţia alţi oameni, care nu au tangenţe cu PSD-ul, fiind şi din partidul domniei sale. Această manipulare grosolană a fost devoalată prin decizia recentă a Curţii Constituţionale. Parlamentul României, dominat de coaliţia PSD-ALDE, în loc să riposteze public, pe baza Deciziei CCR, s-a limitat la „atitudinea neconflictuală“ de a-i face pe plac lui Klaus Iohannis, transpunând imediat în legislaţie propunerea acestuia de a interzice amnistia şi graţierea pentru fapte de corupţie. Popunerea a ajuns la CCR. Decizia unanimă a Curţii Constituţionale a fost categorică, taxând o astfel de lege ca neconstituţională. O astfel de propunere, nu numai că nu poate fi transpusă în practică prin lege, dar nu poate fi inclusă nici în Constituţie. Felicitări tuturor acelora care, cu picioarele pe pământ, nu au votat referendumul. Cei care au votat referendumul, nu au decât ca în noiembrie să continue şi să-l voteze pe Klaus Iohannis ca noul preşedinte neconstituţional al României.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Cum l-a „rezolvat” Arsene pe Antochi cu mâna lui Micu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fapte, nu vorbe: la Neamţ e fapt dovedit că vorba potrivit căreia „politica e o curvă” e doar… un „alint”. Adevărul e că de multe ori politica depăşeşte, măcar prin posibilităţi de combinaţii, imaginaţia practicantelor celei mai vechi meserii din lume.

Zilele trecute, Alin Antochi, fiul rătăcitor care (re)găsise poarta pesedistă după ce bătuse şi intrase pe poarta penelistă, juca tare la negocierile pentru stabilirea candidatului PSD la Primăria Roman: vroia loc eligibil pe liste la parlamentare. Care locuri eligibile erau deja amanetate de „divele” politicii nemţene: începând cu Arsene, continuând cu Manoliu şi finalizând cu Oana. Păi de unde loc de alţi cumetrii de la PSD, dacă Antochi chiar obţinea ce cerea.

Sigur, pentru imagine, cerea şi curăţenie în PSD Neamţ. Păi mai curat decât a făcut Ionel Arsene, nu se poate. Cine nu e cu el a fost ras, tras pe linie moartă sau „mutat”, prin voinţă proprie (!?), la PRO România. Deci e maxim de curăţenie, însă Antochi se ţinea tare şi, din dorinţă de candidatură (sau disperare provocată de lipsă de candidat roşu la Roman?!) tare se temeau unii că s-ar putea să-l vedem şi pe d-alde Cărpuşor (re)venit la matcă. Şi nu vorbim de stupine, ci de politică.

Oricum, asta era până să anunţe Lucian Micu că zice „pa-pa” PNL-ului şi candidează la Primăria Roman din partea PPU-ului. Adică se duce sub aripa lui Ionel, care l-a şi lansat azi. Nu la apă (că aici s-au înjurat pe motiv de trecut Roman la furnizorul de la Iaşi), ci în noul „life” politic.

La momentul la care scriem aceste rânduri, probabil onor senator Dan Manoliu caută modalităţi legale să şteargă toate declaraţiile apărute public împotriva primarului „ilegal”, pe motiv de incompatibilitate, Micu. Nu de alta, dar de mâine trebuie să publice alte declaraţii de susţinere pentru acelaşi Micu lansat candidat de şeful Ionel. Şi ferească sfântu’ să apară aici vreo incompatibilitate, că rămâne „domn” Dan fără viitorul mandat de parlamentar.

Revenind şi concluzionând: Ionel a scăpat de pretenţiile lui Antochi cu mâna lui Micu. Cel puţin până când va fi clar dacă Micu poate candida. Nu-i aşa că era mai uşor să negociezi pe centură? Acolo discuţia are doar două „variabile”: plata şi prestaţia. În politică… e clar mai dificil. Poţi să faci prestaţia, dar cu plata…

Citește știrea

Actualitate

Micu, mîhnit în suflet, da’ cu inima… curată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Lucian Micu, fostul primar al Romanului şi-a dat demisia din PNL ■ pe pagina de Facebook zice că e mîhnit în suflet, dar e cu inima curată şi că a pus suflet ■ este deja candidatul Partidului Puterii Umaniste la funţia de edil al municipiului ■

Plecarea din partid a ex-primarului de Roman, Lucian Ovidiu Micu, era de aşteptat şi iată că ea s-a dovedit cît se poate de reală. Într-o postare de Facebook, din dimineaţa zilei de 11 august, fostul primar al Romanului a notat:

„Cu mîhnire în suflet, dar cu inima curată, vă informez că astăzi mă despart de PNL. Ei nu mă (mai) vor, deşi s- au strîns peste 4.000 de semnături în numele meu pentru candidatura la primărie, iar dragoste cu de-a sila nu se poate. Au fost zece ani frumoşi, plini de satisfacţii, dar ultimele zile au fost amare, cred pentru mulţi, dar eu am simţit, din plin, gustul şi nodul în gît. Eu mă voi regăsi, că pierdut nu am fost niciodată, sînt o persoană flexibilă ca trestia, mă mai îndoi şi mă ridic.

Îmi voi încerca norocul alături de oameni care cred în mine. Nu orbeşte, ci avînd bază în OMUL care sînt şi voi rămîne. Voi candida pentru Roman!“, a postat Lucian Micu. Redactorii Monitorul au aflat că acesta va candida la Partidul Puterii Umaniste (PPU) a lui Dan Voiculescu, o formaţiune fantomatică, abia înfiinţată în Roman, care va rupe din voturile PNL şi le va duce în coşul PSD, care tocmai a încheiat alianţă sub numele „Alianţa pentru Modernizarea Neamţului 2020“.

Una în care intră PSD, Partidul Puterea Umanistă (PPU) şi ALDE, care ar putea avea la Roman, în sfîrşit, probabil, visata majoritate în Consiliul Local. Zilele trecute, şeful de partid al lui Lucian Micu, vorbea, tocmai, despre loialitate şi onestitate în politică şi îşi exprima părerea de rău că Lucian Micu nu mai poate candida din partea PNL.

Asta în timp ce fostul primar Micu îi mai arunca „bezele“ deputatului Leoreanu, tot pe Facebook, evident: „Bunul meu coleg, Laurenţiu Leoreanu, m-a sunat şi mi-a spus că nu va accepta propunerea de candidatură pentru funcţia de primar cu care a fost învestit de conducerea partidului. Îl înţeleg şi voi continua să-i fiu alături, pentru că amîndoi vrem ce este mai bine pentru Roman“.

Într-o postare anterioară acesta îşi anunţase „un pas în lateral“. „Sînt oameni cărora le place politica şi o înţeleg. Unii urăsc politica. Unora le este greu de acceptat intenţiile bune din politică. Eu nu ştiu dacă sînt priceput la politică, dar o înţeleg, pentru că are logica sa. În ultimele zile, deşi fiind deja prins în tot felul de mreje, am făcut ceea ce e mai bine – politica mea.

Am prezentat, de-a lungul mandatului, aproape zilnic, munca mea şi a echipei mele. Rezultatele muncii, ale viziunii şi ale conlucrării înseamnă politica făcută pentru oameni. În PNL s-a decis ca actualul deputat – Laurenţiu Dan Leoreanu – să fie candidatul partidului la Primăria municipiului Roman. Este un candidat căruia nimeni nu-i contestă meritele şi nici pe ale mele.

Dar, este o alegere firească, în condiţiile în care eu nu-mi pot testa viitorul unei candidaturi, deoarece am trecut fără succese mari printr-o plîngere făcută de o persoană demult decedată (pentru o funcţie care nu mai este legiferată ca fiind incompatibilă în prezent, fiind perfect legală acum) şi în condiţiile în care tot mai multe persoane devin «influenceri în ale administraţiei».

E uşor de zis: vreau să fiu primar. E destul de greu de ajuns. Şi, poate, mai dificil este să fii primar, pentru că este cu adevărat de muncă. Dar, cu o experienţă puternică în administraţia locală, dar şi în cea centrală, sînt sigur că Laurenţiu Leoreanu va continua şi mai bine ceea ce el a început şi eu am continuat. Îi voi sta alături, pentru că în Primărie am muncit şi eu, întîi ca viceprimar, apoi ca primar şi, dacă sorţii vor fi alături de romaşcani, voi putea să continui să ajut Romanul, de oriunde voi fi. Şi nu doar Romanul, ci întreg judeţul, PNL fiind singura formaţiune care are o echipă capabilă să dezvolte această zonă a Moldovei.

Candidatura deputatului Laurenţiu Leoreanu la Primăria Roman şi cea a deputatului Mugur Cozmanciuc la şefia Consiliului Judeţean sînt singurele care garantează că putem face paşi importanţi în direcţia corectă. Sînt oameni pe care-i cunosc şi care ştiu că pun mai presus de toate binele locului în care ajung să-l conducă“, spunea Lucian Micu.

Pe scena politică locală însă lucrurile se precipită. Din spate vin tare partide ca USR şi Împreună pentru Moldova. Care, dar care, ar putea avea mari şanse să ajungă pe fotoliul de primar?

Teodora Baciu, candidat al Partidului Împreună pentru Moldova tocmai a pus punctul pe i, comentînd ultima mişcare politică a fostului primar: „Nu este o plecare tocmai intempestivă . Pe surse, se vorbea deja, de mai multe zile, de acestă părăsire a partidului. Ceea ce pot spune, cu siguranţă, e faptul că ceea ce se întîmplă în partidele mari este, efectiv, o bătaie de joc.

Nu consider că e normal ca partidele mari ca PSD sau PNL să nu aibă lansaţi candidaţii şi echipele pentru Consiliul Local. Asta arată că nevoia de implicare a unor oameni care nu au mai făcut politică e una reală pentru că se confirmă ceea ce noi am spus, déjà: interesele partidelor mari şi ale politicienilor din aceste partide sunt:să-şi rezolve problemele în interiorul formaţiunilor lor şi să rezolve, eventual, problemele între partide.

Şi… dacă mai rămîne loc şi pentru interesul cetăţeanului bine, dacă nu…nu“, a spus Teodora Baciu.

Aceasta a confirmat şi ea zvonul potrivit căruia se vorbea, pe surse, despre demisia din PNL a lui Lucian Micu şi plecarea la Pro România sau Partidul Puterii Umaniste, dar spune că nu este o mirare pentru că de-a lungul carierei sale, Micu a fost membru PSD, a trecut apoi la UNPR, fiind viceprimar al lui Laurenţiu Leoreanu în numele acestui partid, ca ulterior, după alegeri, să devină „mare liberal“.

Cert este că cele 4.000 de semnături pe care PNL i le-a strîns lui Micu vor fi contestate la Biroul Electoral şi nu se va putea folosi de ele, pentru că oamenii au semnat în alb.

Legenda FOTO: Micu s-a întors la o dragoste mai veche?

Citește știrea

Actualitate

PNL Neamţ: E noaptea cuţitelor lungi sau noaptea minţii?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Fapte întâmplate în PNL Neamţ în ultima perioadă.

Transformarea lui Chitic din aliat în posibil contracandidat – Dragoş Chitic anunţă că nu mai candidează la Primăria Piatra Neamţ, dar că va face echipă cu liberalii pentru a fi câştigate primăria şi consiliul judeţean. Între timp, PNL îl desemnează pe Carabelea candidat dar se gripează ceva în partid. Pe surse, la nivel de zvon se spune că “nominalizarea” s-ar fi făcut fără ştirea lui Chitic, care ar fi trebuie să deţină un rol esenţial, poate chiar decisiv, în alegeri, în sensul de a transfera cât mai multe din voturile sale către candidatul PNL. Ori până acum nu cred că a văzut cineva vreo declaraţie de susţinere, semn că “deranjul” nu e doar la nivel de zvon. De atunci încoace, toată lumea s-a întrebat şi se întreabă în continuare ce va face Chitic? Va candida şi va îngropa aproape definitiv şansele liberalilor sau nu? Cu întrebarea adiacentă: dacă va candida Chitic, cu cât scad şansele lui Cozmanciuc la CJ?

Episodul Micu sau o altă transformare: Prefectul de Neamţ anunţă că a semnat ordinul de încetare a mandatului pentru primarul liberal Lucian Micu. Pentru mulţi nu părea a fi semnalul care va da naştere la o adevărată furtună în PNL. Dar… Micu iese la rampă cu o declaraţie în care răzbate supărarea. Pare a fi una îndreptată (doar?!) împotriva prefectului. Neoficial, evident, cine ar recunoaşte oficial aşa ceva, cronologia ar fi trebuit/stabilit să fie alta: Micu să încerce o candidatură şi să se vadă ce vor zice cei de la Biroul Electoral. Abia apoi să vină vreun ordin de încetare a mandatului. N-a mai fost aşa şi încep discuţiile pentru stabilirea unui candidat liberal la Primăria Roman. Micu o ţine pe a lui, că vrea să candideze. Evident, povestea e similară cu cea de la Piatra. O candidatură a lui Micu în afara partidului ar reduce semnificativ, poate chiar ar îngropa, şansele liberalilor. Întrebarea adiacentă e aceeaşi: dacă Micu va candida în afara partidului, cu cât scad şansele lui Cozmanciuc la CJ?

Telenovela Leoreanu sau continuarea la episodul Micu: la ceas de seară liberalii hotărăsc la Roman că au candidat “serios”: Laurenţiu Leoreanu. Micu pare împăcat, deşi nu-i ieşise cronologia, şi iese public cu mesaje de susţinere. Cozmanciuc pare că şi-a rezolvat mare parte din griji, cele legate de întrebările adiacente, şi iese şi el public cu candidatura lui Leoreanu. Numai că… Leoreanu anunţă la ceas de dimineaţă (a doua zi dimineaţă) că nu mai candidează. Pentru cei pasionaţi de “cronologie” să spunem că deşi prin redacţii se ştia măcar la nivel de zvon, dis-de-dimineaţă, că Leoreanu nu mai candidează, Cozmanciuc susţinea, zeci de minute sau chiar ore mai târziu, cam pe la prânz, într-o emisiune în direct că… Leoreanu e candidat. Nu fusese informat? Încerca să forţeze o răzgândire a răzgândirii?

Episodul Micu II sau o primă transformare definitivă – Micu anunţă că se desparte de PNL şi candidează. Pe surse candidează la PPU. La cine? La unii, de altfel nişte iluştri necunoscuţi, dar care tocmai ce au bătut palma cu PSD la Neamţ.

Cam aşa s-au petrecut lucrurile în PNL Neamţ în ultima perioadă. Greu de explicat cum de, într-un interval de timp atât de scurt, liberalii au ajuns să-l piardă, să-l îndepărteze pe Micu la Roman şi să aştepte înfriguraţi să afle dacă îl pierd şi pe Chitic la Piatra. Punând, cred că este evident, sub un mare semn de întrebare victoria în cele două oraşe mari şi evident că şi la CJ. Cel mai facil răspuns ar fi că “e noaptea minţii”. S-au făcut greşeli atât de mari încât… probabil le-a luat cineva minţile “strategilor” liberali.

Însă sunt şi elemente care duc spre… “noaptea cuţitelor lungi”. Adică o trădare care să ducă la decapitarea unor lideri. Cei care vor fi făcuţi vinovaţi de pierderea alegerilor, dar, aici e noaptea şi cuţitele lungi, nu le pierd pentru că… aşa a vrut electoratul ci au fost duşi/puşi în situaţia de a le pierde. Dacă e “noapte a cuţitelor lungi”, e o noapte în care “stingerea” s-a dat de la Bucureşti. Şi oferim un argument, chiar sub forma unei întrebări: un lider politic local, care seara acceptă o candidatură atât de importantă, iar dimineaţa se dezbracă atât de uşor de ea, aruncând în aer toate calculele electorale poate rămâne lider în respectivul partid fără o proptea teribil de solidă de la Bucureşti sau fără să fie un pion într-un joc făcut de la Capitală spre teritoriu?

În rest… la Neamţ, după ce Micu(l) de la Roman a zdruncinat serios carul liberal, aşteptăm să vedem ce decizie va lua Chitic pentru că atunci chiar se vor putea pune pariurile pentru cine va pierde şi cine va câştiga, politic, după alegerile locale. Şi dacă tot e să finalizăm în ton de pamflet: dacă liberalii vor pierde alegerile, cum ar fi să trebuiască să dea socoteală de eşec pentru că au pierdut, pe drumul electoral, un Mic şi un Chitic? Cu scuzele de rigoare, dar chiar n-am găsit altă rimă.

Legenda FOTO: Alte vremuri. Clar altele

Citește știrea

Trending