Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

AIKIDO – Calea Armoniei sau Arta Pãcii

Știre publicată în urmă cu

în data de

Sensei Morihei Ueshiba (1883 – 1969) „Eu nu am dusmani. Respir odatã cu cerul si cu pãmîntul. Universul este în interiorul corpului meu. Cînd iau sabia, sabia si cu mine sîntem unul si acelasi. Dacã esti viu, ai acces la secretele veacurilor, pentru cã adevãrul universului sãlãsluieste în fiecare fiintã umanã“. Morihei Ueshiba este cunoscut pretutindeni în lume ca fondatorul Aikido-ului, cea mai spriritualã si iluminatoare dintre artele martiale moderne. Imaginea venerabilului maestru înalt de numai 154 cm, care dobora fãrã efort un sportiv masiv, este familiarã. Ueshiba este cunoscut de practicantii de Aikido ca O-Sensei („Marele Învãtãtor“). Acesta s-a nãscut pe 14 decembrie 1883 în Tanabe într-un sat de pescari si fermieri din districtul Kii, actuala prefecturã Wakayama, în inima unei regiuni în care îsi au originile cele mai vechi rãdãcini ale misticismului japonez. Acest district cunoscut sub numele de Kumano, era considerat „poarta catre Dumnezeu“. Morihei era astfel înconjurat, de la nastere, de o ambiantã ce palpita de prezenta divinitãtii, a supranaturalului si misteriosului. A fost al patrulea si singurul bãiat din cei cinci copii ai lui Yoroku Ueshiba, un fermier care poseda circa douã hectare de pãmînt. Tatãl sãu era o persoanã foarte respectatã în comunitate, fãcînd parte din Consiliul local de mai bine de 20 de ani. Mama sa – Yuki Hokawa – era descendenta unei familii de proprietari de terenuri cu ascendentã nobilã. Ca o consecintã a nasterii premature, Morihei a fost un copil fragil, de timpuriu manifestînd o atractie deosebitã atît cãtre stiinte esoterice cît si cele exoterice. În primii ani ai copilãriei, Morihei a fost un copil destul de bolnãvicios, avînd mereu tendinta de a sta în casã în loc de a iesi afarã cu ceilalti copii. Deoarece bãiatul devora sute de cãrti de facturã foarte variatã, fiind în special atras de matematicã si fizicã, în jurul vîrstei de sapte ani a fost trimis la Jizadera – o scoalã localã a templului sectei Shingon, unde se studiau clasicii chinezi, sub îndrumarea preotului. Plictisit de textele seci si moralizatoare confucianiste, Morihei l-a rugat pe preotul Shingon sã-i povesteascã din legendele miraculoase ale lui „En no Gyoja“ si „Kobo Daishi“, si sã-l învete ritualurile esoterice Shingon, tehnicile de meditatie si incantatiile secrete. Budismul Shingon utiliza metodele tantrice de antrenament si senzualitate ale artei, muzicii si al propriului corp pentru a aduce iluminarea chiar din timpul acestei vieti. Vãzîndu-l atît de marcat de lumea spiritualã si pentru a contraataca starea visãtoare a fiului sãu, Yoroku a început sã îi spunã povesti despre strãbunicul lui – „Kichiemon“ – care se spune cã ar fi fost unul dintre cei mai puternici samurai. Avînd în vedere si fizicul insuficient dezvoltat si temperamentul nervos al fiului sãu, Yoroku l-a încurajat pe Morihei sã participe la antrenamente de lupte sumo, la alergare si înot. Bãiatul s-a alãturat si expeditiilor locale de pescuit, devenind rapid un bun mînuitror al harponului. Sub privirea atentã a lui Yoroku si a unui profesor ce a început sã se intereseze în mod special de neobisnuitul copil, Morihei si-a modelat treptat corpul. Constient de puterea sa potentialã, baiatul visa sã se transforme într-o bunã zi în cel mai puternic om din lume. Si-a cãlit pielea fãcînd zilnic dusuri cu apã rece ca gheata si rugîndu-si prietenii sã arunce în el cu castane în coajã. Puterea lui a crescut atît de mult, încît era chemat sã care în spate copiii bolnavi spre orasul cel mai propiat, la aproape 80 km distantã, pentru îngrijire medicalã. Necesitatea de a dobîndi putere i-a fost întãritã într-o noapte, cînd tînãrul a fost martor la lupta tatãlui sãu cu un grup de bãtãusi trimisi de rivalii sãi politici. „Soldatul lui Dumnezeu“ La vîrsta de 13 ani, dupã ce obtine diploma scolii primare superioare, este admis si la cursurile secundare ale Prefecturii Tanabe pe care le pãrãseste însã înainte de a obtine diploma, gãsindu-si de lucru la oficiul serviciilor funciare, îndeletnicindu-se mai apoi cu diferite meserii mãrunte. În 1901 studiazã pentru putin timp Tenjin Shin Yo-ryu Ju-jutsu sub îndrumarea maestrului Tozawa Tokusaburo. În 1902, în urma modificãrii unor prevederi legislative si a protestului sãu fatã de acestea îsi dã demisia din administratie si pleacã la Tokio, în districtul Nihobashi unde-si deschide propriul magazin („Ueshiba magazin – librãrie si papetãrie scolarã“). Dupã o crizã de Beri-Beri, dar si pentru cã era prea putin potrivit pentru viata de negustor, se întoarce în satul sãu natal, Tanabe. Anul respectiv l-a petrecut studiind principiile scolii Yagyu shinkage-ryu. Perioada de sedere la Tokio (si mai ales cea imediat urmãtoare) a fost debutul sãu veritabil în studiului artelor martiale, în principal Ju-jutsu si Ken-jutsu traditional, realizînd cu adevãrat afinitatea pe care o are fatã de artele martiale. A studiat Ju-jutsu traditional la Dojo-ul Kito-ryu si arta sabiei la centrul de instruire Yangyu Shinkage-ryu. În 1903 se cãsãtoreste cu Hatsu Itogawa Hokaw pe care o cunostea încã din copilãrie. La sfîrsit de decembrie, a fost înrolat în armata imperialã, fiind încorporat în regimentul al 61-lea de infanterie din Wakayama, dupã o încercare nereusitã de înrolare, cînd a fost respins din serviciul activ (rãmînînd în rezervã la Osaka) pe motiv cã era prea scund. Acest fapt l-a afectat atît de tare pe Ueshiba, încît în disperarea lui se spune cã ar fi recurs la metode ridicole, de a se atîrna în pãdure de crengile copacilor, în speranta de a i se lungi corpul. Desi nu a cîstigat în înãltime, a reusit totusi sã se remarce (trimis fiind în Manciuria – 1904) prin temperamentul, talentul, hãrnicia, onestitatea, dar mai ales prin mãiestria cu care mînuia baioneta, lucruri care i-au adus denumirea de „Soldatul lui Dumnezeu“. Dupã rãzboiul ruso-japonez ce a durat pînã în 1906, de unde s-a întors cu gradul de sergent pentru faptele sale de curaj în luptã, a trecut în rezervã si s-a întors acasã la Tanabe. Pregãtirea din timpul armatei si al rãzboiului îl determinã sã continue exercitiile fizice si studiul artelor martiale, la întoarcere el continuînd sã se instruiascã în stilul Yagyu-ryu, sub conducerea maestrului Nakai Masakatsu (un om dur, care a cãlit si modelat dorinta tînãrului Ueshiba). Ueshiba a continuat studiul artelor martiale la Scoala Goto din Yagyu-ryu Jujutsu si apoi, din 1907, tatãl sãu obtine aprobarea pentru a-l face elev si la Judo Kodokan Dojo. În 1908 obtine certificatul de instructor în Yagyu-ryu Jujutsu si, cu ajutorul tatãlui sãu, deschide imediat un dojo în Tanabe, chiar la ferma unde trãiau, continuîndu-si cu pasiune antrenamentul. Tot acolo a fost invitat si binecunoscutul antrenor de Jujutsu, Takake Kiyoichi, pentru a-l instrui. Academia Ueshiba În 1910 începe un proiect de organizare a unei „colonii“, pe care îl si pune în practicã în primãvara lui 1912, pãrãsind Tanabe în fruntea unui grup de 84 de persoane (tãrani si militari) din Kishu si stabilindu-se împreunã cu familia sa în insula Hokkaido, într-un loc numit Aza-Shirataki (în apropierea orasului Yobetsu – regiunea Mombetsu). Avea atunci vîrsta de 29 de ani. Grupul condus de el abordeazã o serie de proiecte de dezvoltare economicã în domeniul agricol si zootehnic, angrenîndu-se în muncile cele mai grele, ca tãietor de lemne si cultivator, continuînd totodatã si studierea artelor martiale. În anul 1910 se naste si prima lui fatã, Matsuko. În acest timp, Ueshiba a devenit tot mai puternic, forta lui fizicã, în special a bratelor, devenind aproape legendarã. În 1915, Morihei îl cunoaste pe Sokaku Takeda, celebrul maestru de Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Aflînduse în fata unui asemenea maestru, îsi dã seama de cît de slab este încã, uitã de toate si începe un antrenament asiduu. Dupã aproximativ o lunã, întors în Shirataki, construieste un Dojo unde îl invitã pe Takeda sã locuiascã. Acesta acceptã si îl îndrumã pe Morihei ajutîndu-l sã evolueze în artele martiale. În septembrie 1916, obtine certificatul „kyoji dairi“ (de profesor, respectiv maestru) în Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Sokaku Takeda a fost fãrã îndoialã unul dintre cei mai valorosi budoka ai tuturor timpurilor, dar caracterul sãu nu era prea evoluat: era impulsiv, vanitos si se lãuda mereu cu numãrul oamenilor ucisi. Tot Ueshiba povesteste cã antrenamentele erau foarte grele si costisitoare. El continuã totusi sã se mai antreneze cu Takeda încã patru ani, dupã care, în 1920, cei doi se despart, urmîndu-si fiecare drumul lui. Motivul era simplu: modurile diferite în care vedeau artele martiale si viata în general. Dojo-ul din Shirataki îi rãmîne însã lui Takeda. Din 1920, dupã moartea tatãlui sãu (în ianuarie), se stabileste cu familia în Ayabe, vînzînd restul pãmînturilor pe care le mai avea. Apoi, dupã moartea celor doi fii (Takemori de trei ani – în august si Kuniharu de o lunã – în septembrie), ajungînd într-o stare de instabilitate emotionalã, devine foarte apropiat maestrului spiritual Onisaburo Deguchi al sectei politico-religioase Omoto-Kyo (celebrã prin chikon kishin, tehnicã de meditatie care conduce la reapropierea de divin) unde participã timp de opt ani la toate ceremoniile spirituale si sacre din religia Omoto. În ciuda capabilitãtilor martiale el era încã dezamãgit pe plan spiritual, astfel dedicîndu-se în totalitate practicilor religioase, devenind în aceastã perioadã discipolul acestui vizionar, Deguchi Onisaburo, cufundîndu-se în scrierile „profetului“ sperînd în acest fel sã gãseascã semnificatia mai adîncã a vietii. Apropierea de Onisaburo i-a afectat profund viata lui Ueshiba, el afirmînd cîndva cã desi Sokaku Takeda i-a deschis ochii fãcîndu-l sã înteleagã esenta din Budo, iluminarea si purificarea sufletului au venit din experientele Omoto-kyo. Tot în Ayabe îsi deschide un dojo – o micã scoalã de arte martiale – „Academia Ueshiba“ (Ueshiba Juku Dojo), care avea pentru antrenamente un numãr de 18 saltele din paie (rogojini). La 11 februarie 1921, autoritãtile japoneze hotãrãsc desfiintarea sectei Omoto Kyo si arestarea lui Onisaburo. Acest incident nu are repercusiuni asupra activitãtii Academiei Ueshiba, unde viata a mers mai departe. În tot acest timp, continuã antrenamentele împletind exercitiile fizice pentru cãlirea trupului cu exercitiile spirituale pentru purificarea sufletului. Ueshiba obtine în 1922 certificatul de maestru în Shinkage-ryu Ju-jutsu. Anul 1924 îl gãseste pe Morihei studiind cu îndîrjire lupta cu sulita în stilul Naginata-do. (continuare în editia de sîmbãtã, 1 aprilie 2006)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Datini si obiceiuri reînviate, la Tasca

Știre publicată în urmă cu

în data de

• autoritãtile locale au organizat a doua editie a manifestãrii • „Din dorul traditiilor locale, cu un an în urmã am reînviat o parte dintre acestea si-am început cu vechile colinde, dorind ca cei mici sã ducã mai departe acest tezaur cultural“, a declarat primarul Daniela Ursache •

Tasca a fost si-n acest an încãrcatã de evenimente deosebite tinînd de datinile si obiceiurile Sãrbãtorilor de iarnã. Fãrã a trece cu vederea concertul extraordinar Colinde de vis, ce a avut loc în duminica de dinaintea Crãciunului, la care invitati de onoare au fost cantautorul Raoul si Corul Mãicutelor de la Mãnãstirea Paltin, Petru Vodã, trebuie sã aducem în discutie cele petrecute în cea de-a doua zi de Crãciun a lui 2017, cînd în Parcul Sfînta Maria, denumit si Între brazi, a avut loc a doua editie a Festivalului de datini si obiceiuri, la care au fost invitati toti locuitorii satelor comunei si chiar ai satelor învecinate. O initiativã pusã la cale de primarul Daniela Ursache si alesii locali si reluatã, împreunã procurînd si sacrificînd niscai porci pentru o masã pe cinste. Si mare le-a fost bucuria vãzînd cã au rãspuns invitatiei oficiali ai Neamtului, prefectul Vasile Panaite, Oana Bulai si Florentina Moise, deputatii Dan Andruscã si Ciprian Serban, presedintele ANRSC Bucuresti, Bogdan Alexa, ministrul secretar de stat, primari ai comunelor Negresti, Timisesti, Rãucesti, Petricani si reprezentantul auditoriului de la Asociatia Comunelor din România, organism al cãrui vicepresedinte este si primãrita de Tasca. La acestia s-a adãugat potopul de lume, oameni de toatã isprava, multi în vîrstã, care s-au încumetat sã plece la drum din satele si cãtunele pitulite între munti, pentru a fi împreunã, îndiferent de rang, la ceas de sãrbãtoare crestinã. Pentru început s-au prezentat colindãtorii, preoti ai locului, urãtorii mici si mari, precum Raze de sperantã de la Scoala Tasca si Corul Primãriei, la care s-au adãugat David Avarvarei, interpret de colinde si muzicã popularã, preotul Caia si fiica, folkistii Eu Cred, dupã care aveau sã evolueze ursi, capre, dar si dramatizarea Jianului, alaiuri conduse de Daniel Grasu, ori Bujorul hamzoienilor si Irozii, publicul discutînd îndelung despre arta interpretativã pe cînd cinstea o tuicã sau degusta o tochiturã cu mãmãligã si multe alte preparate traditionale fãcute din carne de porc. Printre oameni s-au aflat lidera comunitãtii, primarul Dana Ursache, purtînd frumosul strai popular, viceprimarul Chiciu si ceilalti alesi locali, care au pus la cale împreunã cu electoratul proiectele viitorului. „Locuitorii comunei Tasca stiu foarte bine cã sufletul meu le apartine. Am început cu investitiile în oameni, în sufletele lor, neabandonînd grija pentru infrastructura localitãtii noastre. Din dorul traditiilor locale, cu un an în urmã am reînviat o parte dintre acestea si-am început cu vechile colinde, dorind ca cei mici sã ducã mai departe acest tezaur cultural. As vrea sã cred cã oamenii locului agreazã aceastã initiativã si aprecierea fãcutã se bazeazã pe numãrul mare de spectatori prezenti la manifestare. Apreciez totodatã prezenta oficialitãtilor locale, dar si judetene, care se aflã alãturi de noi la ceas de sãrbãtoare, reprezentantii media, asta motivîndu-mã ca la anul sã ne pregãtim si mai mult. În acelasi timp, am mai cãutat un motiv de a cere iertare locuitorilor si colegilor de primãrie si consiliu local pe care i-am chinuit întregul an, rãspunzînd pozitiv solicitãrilor mele. Sînt fericitã cã la sãrbãtoarea noastrã au venit un numãr mare de tãscani, printre ei si cei care lucreazã în strãinãtate si care-si iubesc comuna. Tuturor la multi ani 2018!“ a spus primãrita Dana Ursache, multumitã de reusita actiunii. De retinut cã la activitatea cultural -artisticã si de promovare a datinilor si obiceiurilor Sãrbãtorilor de iarnã, de la Tasca, a fost prezent, urcînd pe scenã pentru a saluta publicul si Daniel Buzdugan, prezentator la Radio ZU, care a promis cã va face cunoscut tãrii prin emisiunile sale activitatea de la Tasca.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Fost parlamentar acuzat de coruptie

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Dorinel Ursãrescu este acuzat de cumpãrare de influentã • acesta ar fi dat bani unui deputat de Bacãu ca sã punã o „vorbã“ pentru subcontractarea unor lucrãri la digul de peste Siret din comuna Doljesti • faptele ar fi avut loc în perioada 2010-2011 •

Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul teritorial Bacãu au finalizat un nou dosar penal pe numele ex – deputatului Dorinel Ursãrescu, pe care-l acuzã acum de sãvîrsirea infractiunii de cumpãrare de influentã, în calitate de administrator al unei societãti comerciale. Cauza a fost deferitã justitiei ieri, 27 decembrie, Ursãrescu fiind judecat în stare de libertate. În acelasi dosar mai sînt inculpate si alte persoane. Este vorba de Mihai Banu, la data faptelor deputat de Bacãu, acesta fiind acuzat de sãvîrsirea infractiunii de trafic de influentã în formã continuatã. Spre deosebire de Ursãrescu, Banu va fi judecat în stare de detentie. Alt inculpat este Ion Rotaru, administrator al unei societãti comerciale, acesta fiind acuzat de cumpãrare de influentã. „În perioada iulie 2010 – noiembrie 2011, inculpatul Banu Mihai, în calitate de deputat în Parlamentul României, a pretins si primit pentru partidul din care fãcea parte, prin intermediul unei societãti comerciale, de la ceilalti doi inculpati, suma totalã de 1.264.000 lei ( 824.000 lei de la Ursãrescu Dorinel si 440.000 lei de la Rotaru Ion). Banii au fost pretinsi si primiti pentru ca inculpatul Banu Mihai sã-si exercite influenta asupra reprezentantilor unei societãti comerciale, astfel încît aceasta sã subcontracteze lucrãrile de îndiguire a rîului Siret pe tronsonul Rotunda – Buruienesti, comuna Doljesti, judetul Neamt, firmelor administrate de inculpatii Ursãrescu Dorinel si Rotaru Ion“, conform unui comunicat al procurorilor anticoruptie. De asemenea, Mihai Banu a mai solicitat contractantului ca o parte din sumele datorate subcontractorilor sã fie achitate prin bilete la ordin, a cãror valoare a fost încasatã, în cele din urmã, de cãtre Banu. Pentru a exista o justificare legalã a circuitului banilor, la solicitarea lui Banu, între cele douã societãti subcontractoare si firma care i-a remis contravaloarea biletelor la ordin au fost încheiate mai multe contracte de prestãri servicii fictive, mai spun anchetatorii. În cauzã s-a dispus mãsura asiguratorie a sechestrului asupra mai multor bunuri imobile ce apartin inculpatilor. Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bacãu, cu propunere de a se mentine mãsurile asiguratorii dispuse în cauzã. Trebuie spus cã Banu a mai avut astfel de probleme fiind inculpat de procurorii DNA în august 2015, pentru fapte similare, ulterior fiind condamnat la 3 ani de închisoare, cu executare. Si Ursãrescu a mai dat ochii cu anchetatorii pentru fapte asimilate coruptiei. A fost trimis în judecatã pe 19 decembrie 2014, fiind condamnat definitiv la închisoare cu suspendare. De acum, timp de douã luni, cauza va fi în procedurã de Camerã preliminarã, apoi procesul devine public si continuã cu administrãri de probe si audieri de martori.

Citește știrea

Trending