Publicitate

■ măcinată de boli chinuitoare, profesoara Natalia Rusu a plecat dintre cei vii la sfîrşitul săptămînii ■ născută în Basarabia, în urmă cu 86 de ani, mama Nata a lăsat în urmă o operă literară de valoare ■

Natalia Rusu, una dintre cele mai îndrăgite profesoare şi scriitoare din Roman a trecut fulgerător în nefiinţă la sfîrşitul săptămînii trecute. Trupul neînsufleţit este depus la Capela Armenească din Cimitirul Eternitatea, iar înmormîntarea va avea loc miercuri, 25 iulie, la ora 10.30. Semnatarul acestor rînduri, căreia mama Nata i-a fost profesoară şi ulterior colegă de breaslă dăscălicească se alătură tuturor celor care regretă dispariţia uneia din cele mai frumoase şi emblematice figuri de dascăl şi patriot. Natalia Rusu s-a născut la Tighina, în Basarabia, la 16 noiembrie 1931, ţinut după care a tînjit toată viaţa, iar în anii grei ai războiului s-a refugiat, împreună cu familia, în Regat. A absolvit Liceul de Fete Sturza Cantacuzino în Roman, în anul 1950 şi cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Univesităţii Al. I. Cuza din Iaşi. A fost profesor, timp de 37 de ani, la cel mai prestigios liceu din oraş, Roman-Vodă, dar a predat şi la Şcoala Nr. 7 şi la Liceul Nr. 5 din Roman. A fost căsătorită cu profesorul Ovidiu Rusu, alt „monstru sacru“ al Colegiului Naţional Roman-Vodă, cu care au avut două fiice. În timpul vieţii a fost una dintre cele mai îndrăgite figuri de cadru didactic, foarte apropiată de elevii săi, aşa cum puţini dascăli erau în vremea comunismului. A împărtăşit împreună cu soţul ei pasiunea pentru teatru, făcînd parte din trupa Sindicatului din învăţămînt. Deşi pasionată de scris prin menirea profesiei, Natalia Rusu a început să publice la îndemnul fiicelor sale, abia la vîrsta de 70 de ani, sub pseudonimul Mama Nata. A publicat o culgere de folclor din zona Roman (Plaiuri muşatine), un volum de poezii dedicate Basarbiei natale (Basarabie, raza mea de soare), precum şi lucrările: Poiana cu flori, Bucurie, Cartea bucuriei mele, Comorile copilăriei, Caruselul vesel, Tu, iubirea mea cea mare, Inima regelui Saian, Amintirile unei octogenare, Însemnări despre comunitatea armeană din Roman. În 2017 a fost răsplătită de comunitatea locală cu un premiu la Gala Excelenţei Romaşcane fiind apreciată în tradiţionalul laudatio ca întruchipînd Tinereţe fără bătrîneţe. Din păcate, în viaţa reală nu există şi Viaţă fără de moarte şi ne părăseşte una dintre figurile de intelectuali rasaţi ai urbei muşatine, lăsînd în urmă o operă importantă şi zeci de generaţii de elevi instruiţi şi educaţi. În ultimii ani, viaţa profesoarei Natalia Rusu a fost chinuită de boli care au măcinat-o încetul cu încetul: o operaţie grea de artroză, fractură la un picior şi inerentele slăbiciuni ale bătrîneţii, motiv pentru care a făcut o mărturisire testament: „Vîrsta înaintată mă face să mă grăbesc, mi se pare că sînt într-o cursă continuă cu timpul“. O cursă, pe care, din păcate, a pierdut-o, aşa cum o pierdem fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tîrziu. Important este însă ce lăsăm în urmă. Şi Mama Nata a lăsat un dor nesfîrşit de o ţară sfîşiată de la trupul maicii sale şi o operă literară importantă. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.