Contactează-ne

Actualitate

Adevăr şi cunoaştere poetică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cîteva considerații la volumul ”Comunitatea artistică” (Editura Junimea, 2020) de Adrian Alui Gheorghe

Actul cunoaşterii umane e unul poetic, prin excelenţă. Presupune, mai întâi, ascultare a glasului interior, desluşire a sunetului originar, din învălmăşeală şi îmbulzire, din şuvoiul tiranic al vorbelor comune. Până la auzirea acelui glas din înalt de văzduh, fără de chip, trezire din adormire. Până la o limpezirea cerului şi al oglindirii acestuia în adâncimea fântânii interioare a sufletului. Omul ar putea fi definit ca însetare, copleşit de seceta cumplitelor vremi. Adrian Alui Gheorghe, mai ales în ultimul său volume de poeme, ”Comunitatea artistică”, e un explorator, un eliberator de povara împietririi, despătimire cu asprimi dureroase, cu duioase îngândurări, cu nefericite înşelări, cu suspecte păreri, că omul ar putea fi îmbunătăţit prin cunoaştere de sine, prin renunţare la cele obositoare, care mai mult îl înjosesc decât să-l salveze. Tocmai aceste poticniri îl irită pe un poet ca AAGh, aflat el însuşi la răspântie, su(s)pus unui exerciţiu din care să fie eliminate rutina, inerţia, lenea şi prea comodul obicei al acceptării fatale, de a rămâne aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu. Or, AAGh nu lasă nimic să se instaureze şi să-l captiveze. Ia fiecare cuvânt şi îi găseşte o altă valenţă, un alt înţeles: Când scriu de fapt spăl cuvintele/ de mizeriile în care sunt atrase/ în discuţiile zilnice/ silnice/ de asta, continuu/ sufletul şterge de îndoială/ toate subînţelesurile din cuvinte/ dar vine nemernicul/ dar vine creatura odioasă/ dar vine pramatia fără scrupule/ de zi şi de noapte/ şi îşi şterge picioarele/ de sufletele noastre. (Poemul exorcist) Nu e deloc o împotrivire, o scriere în răspar, ci o cu totul nouă valoare de întrebuinţare, un mod nou de a face literatură, de a surprinde creaţia, creaţia poetică, în tot largul unei înscenări, în tot necuprinsul unei alte ridicări la putere, potenţare şi actualizare continuă, cu unealta cea mai simplă pe care o avem la îndemână, cuvântul în stare genuină. Accentul etic însoţeşte fiecare scriere a sa. Accentuarea continuă a clipei, tensionarea dinamică, intensificarea repetiţiei verbale, între aici şi dincolo, între acum şi altă dată, între ceea ce ne înrobeşte şi ceea ce ne eliberează, face din creaţia lui AAGh una de suspendare a trecerii, de locuire în contemplare, de surpare a plictiselii, prin stăruitoare năzuinţă spre o mai dreaptă cinstire a Cuvântului.

În poetica sa, peremptorie, de înaltă ţinută, de înalte virtuţi ale semnificării, ruptura şi fractura clipei, trezirea şi tresărirea, neaşteptarea, sunt o cale de cunoaştere poetică, revelatoare. Numai că ea ne apare, în poezia lui Adrian Alui Gheorghe, chiar în timp ce citim şi uităm că trăim, prin acel brusc, acel deodată, acea neaşteptată trezire, în plină zi, în plin soare, în plină lumină şi nu la umbra vreunei păreri de sine. Şi, deloc, în noaptea sau în întunericul vreunei orbiri. E aici metamorfoza kafkiană, mai curând decât revelaţia iluminării. Breşa, rana, nimbul, fractura, trezirea sunt simultane, concomitente şi nu în succesiune, ca moarte a timpului. Dacă voi aluneca şi mă voi rostogli pe spate, îşi spune cel imaginându-se gândac, şi atunci nu aş putea să mă mai ridic, să-mi continui explorarea, căutarea, în timp ce ai mei nu vor şti nimic despre mine, şi nu vor avea cum să ştie despre eroarea şi rătăcirea mea, pentru că nu vor fi auzit că am căzut. Acesta e mesajul poetic al lui AAGh, de a nu rămâne cumva înfricoşaţi, de a nu ne putea ridica cu propriile forţe şi de a păstra şi ultima picătură de viaţă, pentru a nu apela la ajutoare, la sprijin, care ar putea să nu mai vină niciodată. Timpul, temporizarea, încetinirea ritmului, înseamnă mortificare, cale şubredă a falsificării, a mistificării, în cele din urmă. Scenariul îngropării, al conspirării, al masificării, îi repugnă, îl irită, îl face să se întrebe dacă mai poate fi ceva care să ne salveze din slăbiciune şi din neputinţă, din tertip şi turpitudine, din condiţia de căldicei, fideli moştenitori ai căii de mijloc, mijlocitoare de primejdii şi intemperii orbitoare: ”Azi plouă./ Mîine trece moartea să îşi ridice corespondenţa./ Poimîine e miercuri.// Apoi lucrurile intră într-o normalitate/ aproape dureroasă.” (Blues)

Fiecare poem din ”Comunitatea artistică” e şi conţinut şi conţinător, un întreg rotunjit până devine sferă. Şlefuire a marginii, până devine contur, circumferinţă, în chiar miezul clipei. Circumspect, supect de exact, emergent, dinamic, uimit şi uimitor de sprinten, pentru AAGh actul scrierii e, mai ales în această carte, unul de cunoştere. Interogativ, în toate versetele sale gnomice, agonice, cu final deschis, ne lasă nouă bucuria adevărului, adevărul poetic, nedespărţit de adevărul uman, în stare gravă, în urgenţa rostirii, până nu se ofileşte şi nici să moară litera de tot, de tot ce o însufleţea, cu o clipă mai devreme, la începutul scrierii, pe când poetul avea încă toată puterea asupra ei, de a struni, da a o rosti, cum ai respira: când am vrut să spun lucrurilor pe nume/ am descoperit că lucrurile nu mai aveau nume. (Fragmentarium) AAGh e poetul spaţiilor largi şi al timpului concentrat, centrat într-o clipă, de a face din lucrarea firească a aşteptării, una a cuminţirii, a potolirii şi a ocrotirii.

Actualizarea, permanenta confruntare cu prezentul, în vioiciunea şi graba de a ne spune ceva, firescul, ascuns sau pierdut, îl derutează şi ne face atenţi la ceea ce ne scapă. Cum le-a scăpat Sfântul din icoană, pentru a fi o lume întreagă, pentru a fi liber în lumea largă, pentru a vedea cum e omul surprins în trăire, atent, foarte atent, să nu-i scape cumva ceva, tot pe atâtea capete de acuzare şi de recuzare. Cea mai gravă fiind aceea a desenului,  ca o prăpastie, ca un abis, în care putem cădea, cum ne-ar fura mintea cineva,cum ne-ar fugi mintea spre ceva care ne scapă.

AAGh ne propune o poetică şi o etică a scrierii. Din cele simple, din cuvinte la îndemână, e posibil, ca într-o ordine, şi numai în ordine divină, să devină să fie o zidire vie. Să tresară fiecare literă, rostită acum pentru întâia oară. Nu poate fi a doua oară, nu poate fi repetată clipa dintâi a rostirii divine. Poezia are durata clipei. Poezia e starea princiară a omului, când aude, când se aude. Nimic mai uşor, nimic mai simplu, am putea zice, decât să scriem precum AAGh. Numai că el nu imită, nu îngână, ci ridică la putere, uşoara viaţă, umana trăire, când nu ştiam ce nume anume să-i dăm. Poetica sa e una teribil de simplă, cumplit de firească, dar atât de gravă, prin înrâurire, care ne surprinde nepregătiţi parcă, imprevizibilă prin brusca răsucire, prin neaşteptata alunecare în gol, prin încercarea de restarurare a chipului dintâi al Cuvântului: ”De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat?/ Adică o privighetoare vă lasă gura apă/ și o ciosvîrtă de om vă face greaţă?// – Ce ne deosebeşte decisiv de fratele nostru, porcul?/ – Cuvîntul.// Chiar atîta rău poate face cuvîntul cărnii,/ că o spurcă iremediabil?” (Blues)

A zecea fericire a poetului AAGh (din poemul ”Fericirile”) e una de implicare, de regală simplitate, de augustă trăire, sub imperiul clipei, al darului divin al vieţii, de a nu şti, de a nu afla, de a căuta zadarnic şi de a primi un răspuns amarnic: ”Fericiţi cei care nu vor să ştie nimic/ Fericiţi cei care vor să ştie totul/ şi cu unii şi cu alţii am fost în cîrdăşie/ pe cînd fluturele spărgea crisalida/ pe cînd floarea depunea mărturie cu propria mireasmă

Fie la plecare, fie la întoarcere, poetul trage câte o linie, cum ar sublinia neclintirea şi neliniştea, neaşezarea şi nestatornicia, egale, paralele, neatinse, neatingându-se. Îşi imaginează o clipă de încercare de apropiere a două stele, a două suflete, deşi pe orbite fixe, diferite şi paralele, fără de moarte. Stelele sunt simultane şi nu în succesiune, cum sunt clipele omului, desăvârşite doar prin moarte. Darul lui Dumnezeu cel mai de nepreţuit e darul neştiinţei. Alternativă, pentru om, pentru viaţa omului, nu-i decât să urmezi, să fii pe cale, chiar dacă abruptă, chiar dacă brusc, întreruptă. Aceasta e fericirea poetului, de a ne surprinde din mers din neoprire, din căderea pe gânduri, din blocaj interior. Praf şi pulbere sunt toate la capătul vieţii, numai că pierderea sau pieirea sunt doar în mintea captivă. Viaţa e neîntrerupere, ardere de tot, flacără fără cenuşă, fulger captiv e omul viu.

Poemele din Comunitatea artistică, toate, şi fiecare în parte, sunt concomitente rostiri, cu însoţiri şi răsuciri de sensuri, înţelesuri, adevăruri, până la epuizarea oricărei încercări de a le salva cumva, prin cea mai noibilă dintre arte, arta de a fi prezenţi, de a fi răspunsul bun la o chemare din adânc, din adâncimi de suflet, abisale, fără de expresie. Şi, implicit, implicat, trezit, când e tresărire de sine, diafan, transparenţă, oglindire, reflex, reflecţie şi aprigă citire, urgentă scriere asupra a ceea ce ne scapă ca apa printre degete.

 

 

 

Gheorghe  SIMON

Actualitate

Iată cine este cea mai frumoasă şoferiţă de TIR

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Diana Stoian a primit cele mai multe voturi la un concurs organizat de „Omul Şoselelor“ pentru desemnarea celor mai atrăgătoare şoferiţe profesioniste ■ „E greu să le ignori, au «handicapul» de a fi frumoase şi profesioniste“, spune Ilie Matei ■ concursul se va materializa prin editarea unui calendar ■

Ilie Matei, românul care a a creat o pagină dedicată şoferilor profesionişti din România, „Omul Şoselelor“, a iniţiat un inedit concurs pe Facebook, invitând pe cei care-l urmăresc să voteze cele mai frumoase şoferiţe de TIR. Ideea a prins, iar dintre cele nouă fete care au obţinut cele mai multe sufragii pe primul loc s-a clasat Diana Stoian, din Bicaz Chei, care va fi declarată cea mai frumoasă şoferiţă a anul 2020.

„Româncele care lucrează pe camioane întorc privirile chiar şi celor mai pudici bărbaţi prin toată Europa. E greu să le ignori, au «handicapul» de a fi frumoase şi profesioniste. Exista chiar o vorba în străinătate, prin parcări: «Bă, ce frumoasă e aia, sigur e româncă!».

La sfârşitul lunii viitoare avem in plan să punem in practica ideea cu calendarul «cspfe» pentru 2021. Cele mai frumoase şoferiţe românce vor apărea în primul calendar care a fost tipărit vreodată în România şi care este dedicat fetelor la volan de mastodont. În funcţie de numărul de like- uri acordate fiecarei poze vom lua în calcul ca o parte dintre participante să apară în calendarul Romania truckers team“, explică Ilie Matei, iniţiativa sa.

A mai spus că în calendarul care va fi realizat în luna decembrie vor apărea aproximativ 30 de fete, „colege noastre din trupa cspfe (Comunitatea şoferilor profesionişti fără experienţă – n.r.), aproximativ 20 fete plus aceste frumoase doamne şi domnişoare votate de dumneavoastră, cei care îmi urmăriţi pagina“.

Şi a detaliat pe marginea originalei sale idei, afirmând că aceste femei superbe sunt profesioniste, lucrează cot la cot cu bărbaţii, într-un mediu care uneori este greu de digerat şi de cei cu vechime în branşă. Votată ca cea mai frumoasă şoferiţă de TIR din România, Diana Stoian are 26 de ani şi conduce un camion de patru ani, având la „bord“ circa 800.000 de kilometri.

Că este pasionată de ceea ce face o doveşte şi faptul că şi-a creat o pagină pe Facebook, „Trucker girls“ „pentru a ajuta pe cât posibil şi a încuraja şoferiţele profesioniste cât şi viitoarele şoferiţe, dar şi pentru a le arăta celor care nu sunt în domeniul transportului dedesubturile acestei lumi“.

Diana spune că nu a fost pasionată de mică de şoferie sau camioane, dar i-a fost insuflată de un iubit, care i-a devenit şi soţ. „Pasiunea pentru camioane nu am avut-o de mic copil, ci mi-a fost insuflată de iubitul meu de la acea vreme, actualul meu soţ. Această meserie nu are legătură cu şcoala pe care am făcut-o, eu fiind asistent medical, dar dragostea m-a făcut să-mi schimb orientarea profesională.

Începutul a fost destul de greu, eu neavând nici cea mai mică experienţă în domeniu şi fiind primul meu loc de muncă“, destăinuie Diana. Mai spune că nu mi-a fost deloc uşor să ste cinci-şase luni doar în camion, să nu ştie unde se va opri seara, daca poate să facă undeva un duş, dacă va avea acces la o baie, dacă îi ajung proviziile şi multe alte lucruri ce se ivesc în cotidianul muncii la volan, străbătând Europa în lung şi în lat.

Meseria pe care o practică este periculoasă prin însăşi natura ei, şoferii de TIR fiind expuşi în principal oboselii şi stresului, dar în curse se mai ivesc şi alte riscuri. „Oboseala e cel mai mare pericol al unui şofer de TIR. Un alt factor care «ajută» la acumularea oboselii sunt pauzele efectuate pe timpul zilei. Mai exact noaptea conduci şi ziua dormi, lucru aproape imposibil în special în perioada caldă a anului când temperaturile pot ajunge la 30-40 de grade Celsius în anumite zone“, afirmă şoferiţa.

Alte elemente care contribuie la disconfortul şoferilor de pe camioanele de mare tonaj sunt traficul foarte aglomerat care de multe ori împiedică ajungerea la ora stabilită la descărcat sau descărcat marfa, lipsa de respect cu care eşti tratat cam peste tot, plus hoţii care pândesc prin unele parcări.

La toate acestea se adaugă şi dorul de cei dragi rămaşi acasă, în România. În prezent, Diana şi soţul, şi el camionagiu, s-au stabilit în Spania, efectuează curse tur-retur prin Europa. Şoferiţa profesionistă conchide că domeniul în care lucrează este unul care aparţine în foarte mare măsură bărbaţilor, dar fetele vin tare din urmă: „Momentan este un domeniu dominat de bărbaţi, dar în ultimii ani fetele au venit tare din spate şi cred că orice informaţie sau vorbă bună le poate ajuta să devină din ce în ce mai bune în ceea ce fac.

În concluzie, sunt fericită în ceea ce priveşte alegerea făcută şi mă bucur că munca a devenit o pasiune. Până atunci, cu bune şi rele, departe de ţară, de familie, s-aveţi numai drumuri bune şi multă sănătate, dragi colegi şoferi!“.

Citește știrea

Actualitate

Coronavirus: Neamţ – 180 de cazuri noi. Naţional – 5.343 de cazuri noi

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ la Neamţ în total sunt 5.751 cazuri, cu o rată de incidenţă de 1,84 la mie

Până pe 28 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 222.559 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).

159.855 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 5.343 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv. Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 777 de persoane au fost reconfirmate pozitiv. Până astăzi, 6.681 de  persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 27.10.2020 (10:00) – 28.10.2020 (10:00) au fost raportate 107 decese (60 bărbați și 47 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Alba, Arad, Bacău, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brașov, Călărași, Caraș-Severin, Constanța, Covasna, Dolj, Galați, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iași, Maramureș, Mureș, Olt, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Timiș, Vaslui și Municipiul București.

Dintre acestea, 1 deces a fost înregistrat la categoria de vârstă 0-9 ani, 2 la categoria de vârstă 30-39 de ani, 7 decese au fost înregistrate la categoria 40-49 de ani, 17 decese  la categoria de vârstă 50-59 de ani, 16 decese la categoria de vârstă 60-69 ani, 38 decese la categoria de vârstă 70-79 ani și 26 decese la categoria de peste 80 de ani.

100 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, 1 pacient decedat nu a prezentat comorbidități iar pentru 6 pacienți decedați nu au fost raportate comorbidități până în prezent.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 10.934. Dintre acestea, 861 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.133.809  teste. Dintre acestea, 36.815 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 22.641 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 14.174 la cerere.

De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 468 de  teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 28 octombrie.

Pe teritoriul României, 27.280 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 9.931 de persoane se află în izolare instituționalizată. De asemenea, 50.565 de persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituționalizată se află 52 de persoane.

În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 2.823 de apeluri la numărul unic de urgență 112 și 1.082 la linia TELVERDE (0800 800 358), deschisă special pentru informarea cetățenilor.

Ca urmare a încălcării prevederilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, polițiștii și jandarmii au aplicat, în ultimele de 24 de ore 6.302 sancţiuni contravenţionale, în valoare de 962.800 de lei.

De asemenea, prin structurile abilitate ale Poliției, au fost constatate, ieri, 7 infracțiuni pentru zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 352 Cod Penal.

Reamintim cetățenilor că Ministerul Afacerilor Interne a operaționalizat, începând cu data de 04.07.2020, o linie TELVERDE (0800800165) la care pot fi sesizate încălcări ale normelor de protecție sanitară.

Apelurile sunt preluate de un dispecerat, în sistem integrat, și repartizate structurilor teritoriale pentru verificarea aspectelor sesizate.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.851  de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 1.934 în Italia, 1.253 în Spania, 124 în Franța, 3.017 în Germania, 159 în Marea Britanie, 36 în Ungaria, 28 în Olanda, 2 în Namibia, 4 în SUA,  123 în Austria, 22 în Belgia, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 8 în Elveția, 3 în Turcia, 2 în Islanda, 2 în Belarus, 93 în Grecia, 9 în Cipru, 2 în India, 2 în Ucraina, 7 în Emiratele Arabe Unite și câte unul  în Argentina, Tunisia, Irlanda, Luxemburg, Malta, Brazilia, Bulgaria, Kazakhstan, Suedia, Republica Congo, Qatar, Vatican și Portugalia. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, 31 în Italia, 19 în Franța, 43 în Marea Britanie, 11 în Spania, 14 în Germania, 2 în Belgia, unul în Suedia, unul în Elveția, unul în SUA, unul în Brazilia, unul în Republica Congo și unul în Grecia, au decedat.

Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați: 677 în Germania, 90 în Grecia, 18 în Franța, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Namibia, unul în Luxemburg și unul în Tunisia.

Citește știrea

Actualitate

Fostul primar de Roman, director la Spitalul Judeţean

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ “Știu să fac administrație, în sensul că pot să le confer celor din jurul meu condițiile optime pentru a avea siguranța că își pot face treaba cum pot ei mai bine”, spune Lucian Micu

Lucian Micu, fost primar de Roman, este noul manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ. Anunţul a fost făcut chiar de cel în cauză pe pagina sa de Facebook. El îi ia locul managerului demisionar Silviu Verzea. Acesta a decis să părăsească postul după ce presa locală a difuzat filmări şi poze în care se vede cum bătrâni erau ţinuţi cu orele în curtea spitalului, sub cerul liber. Revenind la noul manager acesta anunţă pe pagina de socializare:

“E un nou început în viața mea, unul în care îmi propun să pun și mai mult suflet, și mai multă muncă, și mai mult timp decât am făcut până acum, evident, dacă asta este posibil. Cei care mă cunosc știu sigur că nu îmi place să stau degeaba și nici să nu iau lucrurile de-a gata!

De astăzi, am preluat funcția de manager la Spitalul Județean de Urgență din Piatra Neamț. Știu să fac administrație, în sensul că pot să le confer celor din jurul meu condițiile optime pentru a avea siguranța că își pot face treaba cum pot ei mai bine. Acesta este primordialul meu scop. Iar acestui scop i se alătură cel care îmi aduce o provocare în plus – construirea unui nou spital – cel de la Gârcina, din fonduri europene, direct de la Bruxelles. Am atras fonduri europene când eram primar și am trecut prin mai multe guvernări, dar cu un proiect fezabil pentru județul Neamț și fără coloratură politică sunt sigur că pot face din această dorință o realizare extrem de necesară pentru toți nemțenii și nu numai.

Nu este cel mai favorabil moment pentru a accepta să fiu lider în sistemul sanitar, știu asta, dar am încredere în echipa medicală de la SJU că face ceea ce poate și știe mai bine ca pacienții din unitatea medicală să se facă bine! Acesta este scopul lor și nu am nici cea mai mică îndoială că se preocupă pentru a-l duce la bun final. La fel voi face și eu, ca preocuparea mea principală – de a administra foarte bine acest spital – să fie una care să răspundă celor mai multor solicitări atât venite de la pacienți, cât și de la echipa medicală.

Sunt onorat să recunosc că primele întrevederi cu cei care mi-au devenit colegi au fost de bun augur. Am reușit deja să aflu o multitudine de lucruri pe care le voi folosi pentru bunul mers al instituției. Le mulțumesc tuturor celor care au înțeles că și eu, la fel ca și ei, vrem să ne fie bine!

Printr-o bună comunicare, cu multă deschidere și transparență totală, vom reuși să trecem peste barierele ”impuse de societate” și să ne aducem aminte că, cel mai important, este să avem grijă de binele celui din jur!

Să auzim numai de bine!“

Rămâne însă întrebarea: ce îl recomandă pe Lucian Micu să fie managerul celei mai mari unităţi sanitare din judeţ şi nu era mult mai normal ca în această perioadă de criză managementul SJN să fie asigurat de un profesionist în domeniul medical? Se pare însă că factorul politic a decis altfel, neţinând cont că, la debutul pandemiei, când a fost numit un alt manager provenit din mediul politic, Toader Mocanu, spitalul a fost la un pas de a deveni un focar major de COVID-19, după modelul “dezastrului” de la Suceava.

Revenind la Micu, în debutul campaniei pentru alegerile locale din 27 septembrie 2020, acesta s-a făcut „remarcat“ prin aceea că a sărit din barca PNL în cea a PSD, în speranţa că va mai prinde o candidatură la Primăria Roman, însă „visul“ său a fost spulberat de o instanţă de judecată pe motiv de incompatibilitate.

Citește știrea

Trending