Actriţă stabilită la Paris, despre viaţa în izolare

■ plecată din România din 2004, romaşcanca joacă în diverse piese ■ regizează şi spectacole în limba franceză, obişnuind publicul cu poezia românescă, tradusă de ea în limba lui Voltaire ■ pandemia a prins-o în pragul unui turneu european, pe care a fost nevoită să-l anuleze ■ actriţa este nepoata primului director al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, Paul Varduca şi al actriţei Sereda Sorbu, fiica dramaturgului Mihail Sorbu ■

Aşa cum ne-am obişnuit cititorii de ceva timp, încercăm să prezentăm periodic cum o duc nemţenii plecaţi peste hotare în aceste vremuri dificile generate de epodemia de coronavirus. Să stea de vorbă cu Monitorul a fost de acord actriţa Codrina Pricopoaia, fiica profesoarei de învăţămînt primar, pensionară acum, Zenovia Pricopoaia, de la Şcoala Mihai Eminescu din Roman.

S-a stabilit la Paris, dar e mîndră de originile sale nemţene, legate profund de lumea teatrului. Absolventă a Facultăţii de Teatru din Bucureşti, Codrina Pricopaia are şi studii de filosofie, a plecat în Franţa din 2004. Actriţa a detaliat despre sine, familie şi carieră, proiectele artistice fiindu-i întrerupte de pandemie.

„M-am stabilit la Paris, unde joc pe scenele mai multor teatre, dar foarte des am colaborări şi în România. Cînd ajung în ţară, de fiecare dată vin şi la Roman, oraşul copilăriei şi tinereţii. Acum, din păcate, zborurile spre Bucureşti au fost oprite. Sper că situaţia se va schimba în bine. Sînt căsătorită la Paris şi am o fetiţă, care vorbeşte foarte bine şi româna. Sînt foarte încîntată că am reuşit în carieră şi asta pentru că noi, femeile, sîntem foarte puternice şi motivate să facem acest lucru.

Asta a însemnat că, aşa cum mi-am dorit, am putut juca întotdeauna roluri care mi-au plăcut. Penultimul spectacol pe care l- am regizat şi l-am jucat a fost cel realizat împreună cu un coregraf român din Tîrgu Mureş, Daniel Pop. Este un spectacol pe care l-am jucat şi în Franţa şi în România.

A fost construit pe baza textelor poeţilor Gherasim Luca, Gelu Nuam şi Nichita Stănescu. Sînt forte bucuroasă că, în felul acesta, au fost şi mulţi francezi, care au avut posibilitatea să asculte poezie românească de calitate”, a mărturisit Codrina Pricopoaia. Actriţa a regizat un spectacol la solicitarea unui centru cultural din Paris, spectacol, care, din cauza pandemiei nu s- a jucat decît o singură dată, pe 7 martie. „Aperăm să ne întoarcem pe scenă, dar cum merg lucrurile acum, nu cred că se va întîmpla prea curînd. De doi ani colaborez cu Teatrul din Deva, unde am realizat spectacolul «Contrat. Son derniere voeu», pe care l-am tradus în franceză şi unde joc alături de Ioana Crăciunescu, regia aparţinînd lui Mihai Panaitescu, care este şi directorul teatrului din Deva.

Piesa a fost selecţionată de Ministerul Culturii pentru a participa în Tunisia, la unul din marile festivaluri internaţionale, intitulat «24 de ore de teatru». Sperăm să fie reprogramat pentru anul viitor“, a detaliat Codrina Pricopoaia.Acum lucrează la un alt spectacol, ca regizor, în care încearcă să repete, aşa cum se obişnuieşte acum, fiecare din «sufrageria» lui. Întrebată cum reuşeşte să facă faţă problemelor materiale, în condiţiile în care teatrele şi cinematografele sînt închise, a mărturisit că, deocamdată, nu are probleme.

În Franţa, artiştii sînt plătiţi de Ministerul Culturii, dintr-un fond anual, numit Statut de intermitent, acoperitor al normei de lucru al unui artist, garantat pînă în august 2021. Codrina Pricopoaia speră să poată termina spectacolul la care lucrează acum şi a cărui premieră va avea loc prin 2021:

„Situaţia este foarte complicată pentru lumea artistică, pentru că, din păcate, nicăieri în lume nu s-au redeschis teatrele sau cinematografele şi nici un fel de festival“. Actriţa explica pasiunea pentru teatru ca una care-şi are originile în familie. A urmat actoria şi pentru că unul dintre unchi, Paul Varduca, a fost primul director al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, iar soţia acestuia, actriţa Sereda Sorbu, era fiica dramaturgului Mihail Sorbu. „

Am fost fascinată, în perioada comunismului, de lumea teatrului, echivalentă pentru mine cu o lume a culorii, a zgomotului, a călătoriei, a veseliei. În viaţă au fost momente în care a trebuit să aleg teatrul, să mă bat pentru a rămîne pe acest drum. Şi chiar dacă am fost tentată să merg şi pe alte «autostrăzi», tot la scenă m-am întors, de fiecare dată, pentru că pînă la urmă asta este ceea ce ştiu să fac mai bine“, spune actriţa.

În ani, ea ajucat în diferite piese şi în România. În 2005 a avut un rol în „L’histoire du communisme racontée aux malades mentaux“, de Matei Vişniec, în 2008, în „Orgasm Adult scăpat de la Zoo“, de Dario Fo, regia Gheoghe Balint, în 2010, în „Mămăliga“, o piesă semnată chiar de Codrina Pricopoaia şi regizată de Dominique Fataccioli, iar în 2011 în „Canin Felin“, regia Eugen Jebeleanu.

A fost prezentă de mai multe ori la Festivalul de Teatru din Avignon, colaborînd atît cu o serie de companii franceze, cît şi româno-franceze. În 2010 a jucat la Piatra Neamţ un text care îi aparţine – „Mămăliga“ sau „Cartea Viţelului“, despre care îşi aminteşte:

„Jucam în faţa prietenilor, a familiei mele dragi, pe scena în care, cu mai bine de 60 de ani în urmă, fusese director şi jucase unchiul bunicii. A fost, pentru mine, un moment intens, iar în timpul aplauzelor am mulţumit în gînd tatălui meu (profesorul Constantin Pricopaia, decedat – n.r), care sînt sigură că, de acolo, de sus, mi-a transmis toată afecţiunea şi încrederea lui“. Actriţa e şi o mare „consumatoare şi iubitoare de rock“, dar este fascinată şi de aptitudinile artistice ale copiilor, creînd şi animînd, timp de doi ani, atelierul de teatru al Asociaţiei Hors la Rue şi colaborează în diverse proiecte cu France Culture şi Primăria Lilas.

Pe masa de lucru a Codrinei s-a aflat şi „Cartea Viţelului“, ce a fost editată în franceză, în 2013, filmînd pentru „L’ombre de Vénus“, un lung metraj în regia lui Jean-Luc Piacentino, unde a fost şi co- scenaristă. Acestea sînt, în mare, cîteva din realizările actriţei Codrina Pricopoaia, din păcate, mult mai cunoscută în străinătate decît în România.