Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Acasã la liceana „moartã de foame“

Știre publicată în urmă cu

în data de

• liceeana care a ajuns la spital moartã de foame locuieste, cu pãrintii, într-o cãmãrutã de patru metri pe doi • „anul trecut ne-a spus cã, din cauzã cã n-are televizor si luminã, nu poate sã mai stea acasã“, a declarat tatãl fetei •

Strada Fabricii nr. 1, o adresã pe care pe multi romascani îi sperie, locul fiind cunoscut ca Satul „Olimpic“, rai al „dezrãdãcinatilor“ si al celor „rãmasi pe drumuri“, din varii motive. Cãutãm locuinta Mihaelei Coman, fetita care, lihnitã de foame, a fost internatã în spital. În blocul nr. 4, în dreptul usii cu numãrul 22, ne oprim si batem stingheri. Ne deschide Maria, mama fetei. Intrãm în cãmãruta sordidã, de doar doi metri pe patru. În dreapta, un dulap de bucãtãrie etala cãni, pahare, diferite farfurii, pe o masã, resturile de mîncare, rãmase probabil de la masa de prînz. Într-o pungã, pe pat, o pîine rotundã, ruptã pe jumãtate. Sub masã, înghesuite, cîteva bidoane de plastic si alte „hodrobaie“. Tot în partea dreaptã, un pat jos, într-o parte acoperit cu o pãturã tesutã manual. Pe perete, un ceas, implacabil, aratã scurgerea ireversibilã a timpului. Lîngã pat, în partea opusã, soba, cu plitã, pe care tronau douã oale. Lîngã sobã, douã scurtãturi de lemn. La nici jumãtate de metru de gura sobei, un al doilea pat îsi sprijinea „bãtrînetea“ pe un mosor gol de plastic. Lipit de pat, un dulap de haine, în douã canate. De usile dulapului erau atîrnate, claie peste grãmadã, cîteva „straie“. Pe un scaun, lîngã sobã, alte „hante“ împãturite. Aproape de usã, un tol de lînã era îmbibat de apã. Un covor de iutã desãvîrsea imaginea unei locuinte triste. Nicãieri, în casã, nu se zãreste vreun semn cã Mihaela ar avea un colt, al ei, pentru pregãtirea temelor scolare. Aveam sã aflãm, de la Maria Coman, cã Mihaela este mezina familiei, compusã din sapte suflete. „Am trei bãieti si douã fete, Mihaela fiind cea mai micã. Sînt tare bolnavã, nu prea mã pot misca, n-am voie sã fac nici un fel de efort, de cînd am fost operatã, acum nouã ani, de o tumorã la cap. Nu stiu ce sã mã fac cu fata asta, mereu stau si plîng. O astept sã vinã acasã, mi-este greu fãrã ea. Nu înteleg de ce umblã pe drumuri“, s-a tînguit Maria, cu lacrimile curgînd siroaie, pe fata palidã, pe care boala si suferinta se pot citi cu usurintã. De afarã, a intrat capul familiei, Neculai, un bãrbat de staturã medie, în putere, încã, la cei 55 de ani pe care-i are. Acesta ne-a mãrturisit cã este pensionar de drept, iesind la pensie de curînd. „Am lucrat ca lãcãtus electromecanic la «Þevi». Am iesit la pensie cu 3,56 milioane de lei. Sotia mea nu a lucrat niciodatã. Vã rog sã ne scuzati cã nu avem luminã! Ne-a fost tãiatã în noiembrie, din cauza fiului meu, Gheorghe. Avem de platã acum aproape trei milioane de lei la Electrica. Nici n-am vrut s-o mai pun, pînã în prezent, din cauzã cã sînt multe furturi de curent pe aici. Tot timpul am plãtit bani mai multi. Eu n-am nici televizor si nici alte aparate electrice“, a declarat „stîlpul casei“. Cînd vine vorba de Mihaela, Neculai, la rîndul sãu, cu ochii în lacrimi, ne-a informat cã nu întelege de ce fiica sa a ales aceastã cale, cînd, „acasã“ ar fi avut cît de cît, conditii bune. „Ar fi trebuit sã înteleagã cã acestea sînt posibilitãtile pe care le avem acum. Mai tîrziu, dupã ce va învãta, o sã se mãrite si poate va trãi mai bine. Pînã în luna noiembrie, cînd ni s-a luat lumina, Mihaela si-a vãzut de treaba ei, învãtînd bine si nelipsind nici o noapte de acasã. Anul trecut ne-a spus cã, din cauzã cã n-are televizor si luminã, nu poate sã mai stea acasã. A stat o perioadã pe la fratele sãu, Gheorghe, aici, la camera 21. Dupã aceea, a dispãrut cîteva sãptãmîni. La un moment dat, a venit cu masina Politiei, Mihaela a rãmas la intrarea în Satul «Olimpic», iar politistii au venit si m-au amendat pentru cã as fi maltratat-o. Am fãcut contestatie si am reusit sã nu plãtesc amenda de douã milioane de lei. Nimeni n-a bãtut-o pe fata asta, poate ar fi fost nevoie de asta, mai devreme de a ne face asemenea necazuri“, a povestit tatãl fetitei. Acesta nu neagã faptul cã, în afara disciplinei Matematicã, fetita lui învatã foarte bine, la clasa SAM de la Colegiul Danubiana. „Am fost de multe ori la scoalã, nu ne-a fãcut probleme pînã în luna noiembrie. Pe 31 decembrie, cînd mama ei avea o crizã de epilepsie, Mihaela a fugit la fratele ei. Din noiembrie si pînã acum, nu stiu dacã a stat douã sãptãmîni acasã cu noi, în rest, tot fugarã. Nu stiu unde doarme, pentru cã si fiica mea, Corina, care locuieste pe strada Anton Pann, m-a mintit, spunînd cã nu a dormit la ea, însã, pe urmã, am aflat cã a stat si la ea. Am auzit cã ar mai fi dormit pe la niste colege, una stã în Cartierul Muncitoresc, alta la Piata Micã. Se spune cã aceste colege nu sînt tocmai «de Doamne ajutã!» Dupã ce pleca un timp, venea acasã îsi cerea iertare, dupã care dispãrea, la fel cum a venit. Mã doare faptul cã a declarat în presã cã vorbesc murdar cu ea, cã am bãtut-o. Nimic nu este adevãrat! Sîmbãtã (4 martie n.red.) am fost la ea la spital. I-am pregãtit douã pulpe si cartofi piure. Nici n-a vrut sã vorbeascã cu mine, s-a întors cu spatele. M-a acuzat cã i-am bãut banii de alocatie. În fiecare zi, Mihaela primea cîte 10.000 de lei, de pachet. Beam, într-adevãr, atunci cînd aveam serviciu. Acum, dintr-o pensie micã, sotia neavînd nici un venit, nu-ti mai arde de bãuturã. Mai am restante 400.000 de lei la chiria pe aceastã camerã. Le voi plãti, pentru cã trebui sã-mi reînnoiesc contractul. Ce sã fac, dacã am fost nevoit sã vînd apartamentul? Nu este adevãrat cã am fost evacuati din locuintã, asa dupã cum a spus fiica mea. L-am vîndut cu 170 milioane de lei, din care am achitat toate datoriile, vreo 60 de milioane. Din ce mi-a rãmas, am mai dat copiilor mai mari ceva bani. Ultimele sapte milioane le-am cheltuit, împreunã cu sotia, la tarã, în comuna Oniceni. Aici, «la grajduri», mã înteleg foarte bine cu vecinii mei, cu toate cã sînt tigani. Mai degrabã îti dau ei un blid de mîncare, decît rudele apropiate!“ a mai spus Neculai Coman.

O asteaptã acasã Ambii pãrinti asteaptã ca Mihaela sã se întoarcã acasã, nici unul dintre ei nefiind de acord ca fata lor sã fie institutionalizatã. „Nu voi lãsa pe nimeni sã-mi ia fata! Am sã mã trezesc, ca si pînã acum, la sase dimineata, sã le fac de mîncare, sã spãl rufe, asa cum am fãcut si astãzi! Voi face rost de bani si voi plãti curentul electric, însã as dori ca nimeni sã nu se amestece în problemele mele de familie. Le vom rezolva pe toate, cum vom sti mai bine“, si-a exprimat o parte din dorinte, Neculai Coman. Pãrintii îsi doresc doar ca Mihaela sã le facã o bucurie si sã le ofere, dupã luni de zbucium, cel mai pretios dar, dragostea ei. Pe de altã parte, fata este asteptatã cu nerãbdare acasã de tatãl ei, pentru ca împreunã sã meargã si sã obtinã cartea de identitate a acesteia. „Desi are aproape 16 ani, Mihaela nu are încã buletin. Eu am pregãtit dosarul si o astept sã mergem sã rezolvãm si aceastã problemã. Nu vreau decît ca totul sã fie bine“, au sunat, ca o ultimã dorintã, cuvintele tatãlui. Vecinii sustin cã pãrintii Mihaelei nu sînt vinovati de ceea ce se petrece cu fata lor, vinovatã fiind, în opinia lor, aceasta, pentru cã a luat-o „pe cãi gresite“. Indiferent de partea cui este adevãrul, probabil, cea mai bunã solutie în acest caz este reunirea familiei, pentru a putea rãzbate mai departe. Mihaela este, acum, la vîrsta la care îsi pune multe întrebãri, are multe nãzuinte, dar trebuie sã înteleagã, pe de altã parte, cã si pãrintii fac tot ce pot pentru a-i asigura un minim de trai, neavînd alte posibilitãti. Reamintim cã Mihaela Coman, în vîrstã de 16 ani, a fost internatã în Sectia endocrinologie a Spitalului Municipal Roman, pe data de 2 martie, fiind suspectã de intoxicatie medicamentoasã si, în plus, avînd diagnosticul de foame cronicã. Prima dintre afectiuni a fost infirmatã de cãtre medicii romascani, fata fiind retinutã în spital, în cele din urmã, si pentru o spasmofilie manifestã. Mihaela este elevã în clasa a IX-a la Scoala de Artã si Meserii a Colegiului „Danubiana“, avînd rezultate bune la învãtãturã, cu exceptia disciplinei Matematicã, unde are media 5. FOTO: Pãrintii Mihaelei trãiesc într-o sãrãcie cruntã

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending