Publicitate

La sfârşitul săptămânii trecute, municipiul Bârlad a găzduit un foarte reuşit eveniment îngemănat, cu tematică comună: „Centenarul Profesor Ion Chiricuţă“ şi „A XXXIX-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova“, ambele închinate Centenarului României dar şi împlinirii a 100 de ani de la naştere şi a 20 de la trecerea în nefiinţă a profesorului. Pentru cititorul neavizat trebuie să spunem că profesorul Ion Chiricuţă a fost, din 1958, conducătorul Institutului Oncologic din Cluj Napoca, primul institut de profil din ţară (fondat în 1929) şi printre foarte puţinele existente în Europa acelei vremi şi a fost promotorul Oncologiei moderne. Şi aceasta pentru că a fost un vizionar şi a considerat Oncologia un domeniu multidisciplinar, nu numai chirurgical, acordând atenţie particulară tuturor specialităţilor oncologice, cu o preocupare deosebită şi pentru practica curentă şi pentru experiment şi cercetare, dar mai ales, pentru activitatea ştiinţifică. Aceasta a fost concretizată în sute de lucrări ţinute sau publicate în revistele româneşti sau străine, dar în mod cu totul special, în „Enciclopedia Oncologică“, operă monumentală, unicat pentru acea vreme, în 20 de volume. Câte şcoli medicale se pot lăuda cu atâta strălucire? Relaţiile chirurgiei nemţene cu institutul clujan şi cu profesorul au fost dintre cele mai strânse. Colegii clujeni s-au numărat printre cei mai constanţi participanţi ai reuniunilor noastre. Este suficient să amintim că profesorul ne-a făcut onoranta invitaţie de a fi prezenţi în volumul 13 al Enciclopediei, dedicat cancerului gastric, lucru pe care l-am şi realizat, cu un studiu privind experienţa noastră. Profesorul Ion Chiricuţă a fost promotorul chirurgiei Marelui Epiploon. Ne facem datoria către cititor şi îi arătăm că acest organ nu este altceva decât „prapurul“ care acoperă intestinele ca un şorţuleţ. Gospodinele noastre fac drobul de miel adevărat, folosindu-l ca înveliş. Acest organ, căruia multă vreme nu i s-a acordat o importanţă majoră, este dotat cu o plasticitate extraordinară. Făcând o analogie cu numărul 112, el se comportă aidoma unui agent care răspunde la orice urgenţă din abdomen. O perforaţie sau altă leziune a organelor din abdomen este imediat blocată de el şi astfel se limitează dezastrele posibile, până la intervenţia medicului. Ei bine, oncologii se află deseori în situaţia de a îndepărta ţesuturile atacate de cancer, de unde rezultă mari suprafeţe lipsite de piele şi de ţesuturile de sub ea, greu de acoperit. Profesorul Chiricuţă a folosit proprietăţile plastice ale marelui epiploon şi a acoperit cu el suprafeţele în suferinţă, fie păstrându-i conexiunile vasculare, fie complet detaşat de acestea. După ce marele epiploon şi-a făcut datoria, peste el se pot aplica grefele din piele. Plasticitatea marelui epiploon este folosită în prezent şi de către chirurgii plasticieni în rezolvarea leziunilor pe care le au de tratat. Profesorul Ion Chiricuţă a fost un deosebit şi avizat om de cultură. Timp de 30 de ani, a strâns o colecţie de artă de valoare inestimabilă, pe care a donat-o municipiului Bârlad, locul unde a văzut lumina zilei şi constituie „Fondul de Artă Comparată Ritta şi Ion Chiricuţă“, care conţine artă plastică, cu autori celebri, ceramică, ţesături, mobilier, obiecte de uz casnic de provenienţă românească sau străină etc. De altfel, Muzeul „Vasile Pârvan“ din Bârlad – cred că puţine localităţi din ţară au un complex muzeal de asemenea valoare şi ampoloare – s-a dovedit o gazdă deosebit de primitoare şi organizatoare cu experienţă, asigurând un cadru de desfăşurare dintre cele mai adecvate evenimentului aflat în organizarea profesorului Ion Christian Chiricuţă, fiul profesorului omagiat şi a noastră. Evenimentul s-a bucurat de o participare de elită. Au fost prezenţi conducătorii actuali ai Institutului Oncologic Cluj-Napoca, foşti elevi ai profesorului (notăm prezenţa profesorului Tudor-Horia Grigorescu din New-York), a unor chirurgi din ţară şi din Republica Moldova, care au susţinut lucrări dedicate omagierii profesorului şi chirurgiei marelui epiploon, constituindu-se într-o reuşită deplină. Ne-au făcut o deosebită plăcere menţiunile unor comunicatori care au evocat reuniunile nemţene, locul şi rolul lor în istoria chirurgiei româneşti, drept cele mai longevive şi constante manifestări ştiinţifice. Pentru noi, evenimentul sfârşitului de septembrie de la Bârlad a reprezentat un preambul la aniversarea viitorului jubileu de 40 de ediţii ale „Reuniunilor Chirurgilor din Moldova“ de anul viitor.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.